Eclipsa de Soare din 20 Martie 2015

  Prima eclipsă de Soare a anului 2015 are loc vineri, 20 martie, fiind vorba despre o eclipsă totală de Soare vizibilă din nordul Oceanului Atlantic, eclipsa parțială fiind observabilă din Europa, nordul Africii și vestul Asiei. Fenomenul este observabil și de pe teritoriul României.

La Bistrița se va observa o eclipsă parțială de Soare cu următoarele coordonate:

Primul contact          10h47m38s
 Maximul eclipsei             11h56m15s
 Ultimul contact                     13h06m04s


Atenție !!! Nu încercați să observați eclipsa cu ochiul liber. Dacă priviți Soarele cu ochii neprotejați chiar și pentru câteva secunde, puteți să suferiți leziuni grave la nivelul retinei care se pot transforma în pierderea temporară sau chiar definitivă a vederii !
 
 CER SENIN!

Multe detalii interesante găsiți aici,  

și AICI.eclipse/solar/2015-march-20

  

ATENȚIEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!

Niciodată și sub absolut nici o formă nu vom privi Soarele direct cu ochiul liber, şi cu atât mai puţin direct prin vreun instrument optic de orice fel. Întot­deauna şi indiferent de soluţia de observare directă, va trebui să ne asigurăm protecţia adecvată pentru ochi.

Cea mai simplă soluţie de protecţie sunt ochelarii spe­cial concepuţi pentru observarea vizuală a eclipselor, dar şi aceştia trebuie folosiţi corespunzător.  

O eclipsă totală de Soare durează în cazul României aproximativ 2 minute și doar în acest scurt timp observarea sa se poate face cu ochiul liber. Restul eclipsei, adică toate celelalte faze de parțialitate se pot observa doar cu ochelari speciali sau filtre specializate solare. Observarea  cu ochiul liber a eclipsei fără astfel de dispozitive speciale este deosebit de periculoasă deoarece datorită luminii puternice și a radiațiilor ultraviolete și infraroșii se poate produce orbirea parțială sau totală.

Filtrele destinate observării eclipsei au o peliculă subțire din aluminiu, crom sau argint care atenuează radiația periculoasă și reprezintă o metodă sigură de observație. NU se folosesc pentru observarea eclipsei filme fotografice, filme medicale folosite pentru raze X, sticla afumată, filtre cu polarizare sau ochelari de Soare, deoarece aceste dispozitive nu filtrează suficient lumina solară, în special radiația infraroșie și ultravioletă, extrem de dăunătoare ochiului.

 

Observarea Soarelui printr-un instrument optic necesită folosirea anumitor filtre speciale ce vor atenua radiațiile extrem de periculoase. Pentru observațiile solare sunt folosite doua metode: observarea prin proiecție și observarea directă, prin instrument, folosind filtre solare.

Observarea Soarelui, indiferent de metoda ce se folosește, se face prin poziționarea instrumentului astfel încât Soarele să fie în câmpul vizual. Dacă nu sunt la dispoziție filtre pentru aceasta, se proiectează imaginea Soarelui pe o foaie de hârtie, astfel ca aceasta să fie clară și se mișcă aparatul până când imaginea Soarelui va fi întreagă. Avantajul metodei proiecției este că reprezintă o observație sigură și este accesibilă simultan mai multor persoane.

COMETA DE LÂNGĂ NOI

Cometa Siding Spring (C/2013 A1)

Descoperită anul trecut în ianuarie, cometa  C/2013 A1 va trece pe lângă planeta Marte pe 19 octombrie 2014.

În imaginile de mai jos se poate vedea traiectoria cometei față de Sistemul Solar.

 

Amănunte aici  

si AICI.

.

Eclipsa de Lună

Spațiul îți arată drumul - Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic

 TEMA de anul acesta: ”Space: Guiding Your Way”

În fiecare an, începând din anul 1999, săptămâna 4 – 10 octombrie este marcată ca săptămâna mondială a spațiului cosmic. Evenimentul a crescut în amploare an de an, tot mai multe instituții de cultură din întreaga lume desfășurând activități de cunoaștere a spațiului cosmic pentru publicul larg. Totodată, evenimentul își propune să popularizeze beneficiile aduse omenirii de explorarea și cunoașterea spațiului cosmic.

Săptămâna mondială a spațiului cosmic (World Space Week) de anul acesta are ca temă ”Spațiul îți arată drumul”, Space: Guiding Your Way”, și atrage atenția asupra importanței sateliților de navigare GPS (Global Positioning Satellite). Aceștia folosesc unde radio, asemănătoare cu lumina, și pot să transmită informații în timp scurt unui corp mobil de pe sol pentru ca acesta să găsească o locație dorită cu o precizie foarte bună (de câțiva metri).

Primii sateliți de navigație au fost lansați de SUA (GPS) și Rusia (GLONASS) după anul 1970 și aveau scop exclusiv militar. Mai târziu, după anul 1995, aceștia au început să fie folosiți și în scopuri civile cu o bună precizie.

Sistemul american (GPS) are în prezent 32 de sateliți, mai vechi sau mai noi, care au acoperit întreg pământul încă din anul 1995 și a devenit cel mai utilizat sistem de navigare din lume. (În imagine, un satelit GPS expus la Muzeul Spațial din San Diego).

 Sistemul rusesc (GLONASS) are 24 de sateliți în prezent, acesta având de suferit după dezmembrarea URSS, dar a revenit după 2011 sub administrația Rusiei, de asemenea cu o acoperire globală, fiind o alternativă la sistemul american. A treia generație de sateliți GLONASS, GLONASS K, au un timp de viață estimat la 10 ani și o masă  de 750 de kilograme, față de predecesorii lor cu un timp de viață de 7 ani și masa de 1450 de kilograme (GLONASS M).

În imagine este GLONASS K.

În prezent, pentru că SUA nu pune la dispoziția altor țări sistemul propriu cu o precizie foarte bună, Europa și-a dezvoltat propriul sistem și în 2011 a lansat primii patru sateliți GALILEO (GNSS - Global Navigation Satellite System) sub patronajul UE și Agenției Spațiale Europene, ESA, sistemul european fiind construit doar pentru scopuri civile, spre deosebire de cel american, care are scopuri preponderent militare. Proiectul GALILEO va avea 30 de sateliți până în anul 2019. Un satelit are un timp de viață estimat la 12 ani și o masă de 675 Kg. În acest program România își va lansa propriul satelit în 2015, numit IRINA, după numele fetiței care a câștigat premiul I la concursul de desene inițiat de UE, The Galileo Children's Drawing Competition.  

 

Desenul Irinei, România.

        În mod normal pentru determinarea poziției unui corp în spațiu sunt necesare trei coordonate (dimensiuni), deci trei sateliți. Dar pentru a mări precizia, sistemele de navigație prin satelit folosesc patru sateliți. Pentru a putea fi ghidat prin satelit, corpul (vehicul sau persoană) are nevoie de un receptor, care poate fi un laptop, o tabletă, un smartphone etc. Între receptor și emițător (satelit) semnalul se deplasează cu viteza luminii în vid, 300 000 Km/s. Sateliții de navigație sun plasați pe orbite de medie altitudine deasupra Pământului, la aproximativ 20 000 Km. Spre comparație, Stația Spațială Internațională este la 400 Km deasupra Pământului, iar Telescopul Hubble la 550 de Km, deci pe orbite joase.

Cele mai cunoscute sisteme satelitare și distanțele față de Pământ. (1 milă terestră = 1,6 Km) sunt date în desenul de mai jos.

În prezent Sistemul de navigare prin satelit, Global Navigation Satellite System (GNSS), are numeroase aplicații practice:

•  pentru automobile, unde pe un ecran apare harta și informații despre locație, viteză direcție și străzi (vecinătăți);
•  pentru avioane, unde sistemul de navigare este conectat la pilotul automat;
•  pentru vapoare și nave care se deplasează pe lacuri, mări și oceane din întreaga lume;

•  pentru mașinile grele folosite în agricultură pentru suprafețe întinse, unde se afișează harta cu felul terenului și alinierea rândurilor;
•  pentru cicliști în cursele cicliste, unde aceștia își pot planifica traseul înainte de plecarea în cursă;
•  pentru alpiniști sau simpli pietoni în orașe și sate sau în locuri izolate, pentru a-și determina poziția la un moment dat;
•  pentru navele spațiale sistemul GNSS le permite determinarea orbitei cu o precizie mare, andocări (cuplaje) cu alte sisteme satelitare  cum ar fi Stația Spațială Internațională sau telescopul Hubble.
•  pentru supravegherea unor clădiri sau drumuri în construcție;
•  pentru diferite măsurători în geografie, geodezie, geologie, arheologie, seismologie, generând hărți în 3D asupra locurilor cercetate;
• pentru operațiuni de salvare  și urgențe medicale;
•  pentru previziuni meteorologice;
•  pentru rețele de socializare etc.

Eclipsele anului 2015 vizibile din România

 20 martie 2015
Eclipsa parțială de Soare (60%) la ora 11:56. Detalii

28 septembrie 2015
Eclipsa totală de Lună. Detalii

Ploaie de meteori - Maximul curentului meteoric al Orionidelor

Ca în fiecare an maximul de intensitate al curentului meteoric al Orionidelor va fi pe 21 octombrie.
Curentul Orionidelor este activ începand cu data de 2 octombrie și produce în faza de maxim în jur de 20 meteori pe oră.

ECLIPSELE ANULUI 2012

În anul 2012 se vor produce 4 eclipse:

- 2 de Soare,

- 2 de Lună.

Din păcate, din România se va putea observa doar una din cele 2 eclipse de Lună,

şi nici aceea nu poate fi văzută cu ochiul liber.

Deci, anul aceste nu avem eclipse vizibile cu ochiul liber din România.

Amănunte găsiţi AICI.

 

 

.

ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ

20 MARTIE 2012, ORA 7:14, SOARELE LUMINEAZĂ LA FEL CELE DOUĂ EMISFERE ALE PĂMÂNTULUI, DECI ZIUA ESTE EGALĂ CU NOAPTEA. DIN ACEST MOMENT, ZIUA ÎNCEPE SĂ CREASCĂ ÎN EMISFERA NORDICĂ ŞI SĂ SCADĂ ÎN EMISFERA SUDICĂ. 
VINE VARA, BINE-MI PARE!

 AMĂNUNTE

ÎN 25 MARTIE SE TRECE LA ORA OFICIALĂ DE VARĂ.

ORA PĂMÂNTULUI - EARTH HOUR - 2012

SÂMBĂTĂ, 31 MARTIE 2012, ÎN CADRUL OREI PĂMÂNTULUI, CEI CARE DORESC SĂ SE ALĂTURE ACESTEI ACŢIUNI VOR STINGE LUMINILE ŞI NU VOR MAI FOLOSI ENERGIE ELECTRICĂ TIMP DE O ORĂ, ÎNTRE 20:30 ŞI 21:30.

ACŢIUNEA VREA SĂ ATRAGĂ ATENŢIA LOCUITORILOR PLANETEI CĂ TREBUIE SĂ NE PESE DE PLANETA PE CARE O LOCUIM ŞI CĂ STĂ ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ O PROTEJĂM, DACĂ NE UNIM EFORTURILE.

Earth Hour este un moment bun în care te poţi hotărî să reciclezi, să mergi mai mult pe jos, să faci duşuri mai scurte, să treci la sursele regenerabile de energie.

ÎN ACEST AN, BISTRIŢA VA FI CAPITALA EARTH HOUR PENTRU ROMÂNIA, LUCRU REALIZAT ŞI CU ENTUZIASMUL ELEVILOR DIN ŞCOALA NOASTRĂ.

PENTRU ASTRONOMI, ACEASTĂ ORĂ FĂRĂ POLUARE LUMINOASĂ, VA FI O ÎNCÂNTARE PENTRU A ADMIRA FRUMUSEŢEA CERULUI DE PRIMĂVARĂ. NE VOM ÎNTĂLNI PENTRU OBSERVAŢII ASTRONOMICE.

CER SENIN!

 

Later edit: În 2009 am scris pe site-ul primăriei şi am cerut să stingă luminile de pe strada unde se află şcoala unde lucrez pentru a putea face observaţii astronomice cu elevii mei. Nu am primit răspuns. Iată că, în acest an, mai mulţi  locuitori ai oraşului împreună cu primarul s-au alăturat acestui eveniment. Bine aţi venit!

Am scris aici despre acest lucru.

Eclipsele anului 2012

4 iunie 2012, eclipsă parţială de Lună, vizibilă din estul Asiei şi Australia, la răsărit, şi din continentele americane, la apus.

28 noiembrie 2012, eclipsă prin penumbră, vizibilă din Europa şi Africa, la răsărit, cu maximul în Asia şi vizibilă din America de Nord, la apus.

Vor mai fi şi două eclipse de Soare, dar nu vor fi vizibile din România.

Eclipsa inelară de Soare din 20 mai 2012, vizibilă din Asia de Est, Pacificul de Nord, America de Nord şi Groenlanda.

eclipsă inelară

Eclipsa totală de Soare din 13 noiembrie 2012, vizibilă din Australia, Noua Zeelandă şi Pacificul de Sud.

"MAREA ALINIERE" din 5 martie 2012, de care trebuia să ne speriem...

 Aşa erau dispuse planetele în seara zilei de 5 martie, când Marte era foarte aproape de Pământ.

 Alinierea a fost între Soare, Pământ şi Marte. Chiar dacă se vor alinia toate planetele din Sistemul Solar, forţele exercitate asupra Pământului vor fi foarte mici, insesizabile, datorită distanţelor mari dintre planete, şi forţele depind invers proporţional de distanţa dintre corpuri la pătrat, cum a zis Newton.

Când Soarele apunea, Marte urca pe cer spre est, iar Venus şi Jupiter se vedeau frumos spre vest.

VENUS, magnitudine  -4,17, adică foarte strălucitor;

JUPITER, magnitudine - 1,74, adică mediu strălucitor;

MARTE, magnitudine  -0,76, adică slab strălucitor, se vedea de culoare roşie, în timp ce primele două erau albe.


Cele trei planete se vor vedea aproximativ în aceleaşi poziţii toată luna martie, aşa că aveţi timp să le observaţi, chiar şi în aprilie.

 Tot ce vă doresc este un cer senin!

AURORE POLARE

Pentru a putea urmări maximul de activitate solară aşteptat în 2013, Canadian Space Agency a lansat proiectul AURORA_MAX unde poate fi văzută în timp real (în direct) aurora polară. Tot aici poate fi observată în direct şi activitatea solară sau puteţi urmări evenimentele simultan (Soarele şi aurora). (POSTARE MAI VECHE).

Ecuația lui Drake are 50 de ani. ET în galaxia noastră?

Ecuația lui Drake sau Ecuația de la Green Bank este o ecuație utilizată pentru a estima numărul potențial de civilizații extraterestre din galaxia Calea Lactee. Este folosită în exobiologie și în proiectele de căutare a inteligenței extraterestre (SETI). Ecuația a fost concepută de Frank Drake în 1961.


Ecuația lui Drake este:

                    unde:

N = numărul de civilizații din galaxia noastră cu care comunicarea poate fi posibilă.

                   și

R^* = rata medie pe an de apariție a stelelor în galaxia noastră. Estimare: între 10 și 1.

f_p = numărul stelelor care au sisteme asemănătoare sistemului solar. Estimare: între 1 (fiecare stea are sistem planetar) și 0,1 (o stea din zece are planete).

n_e = numărul mediu de planete care pot sprijini apariția și existența vieții. Estimare: între 5 și 1.

f_ℓ = numărul planetelor care îndeplinesc condițiile de apariție a vieții și pe care apare efectiv viața la un moment dat. Estimare: 1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața apare întotdeauna pe o planetă care întrunește condițiile de apariție a vieții.

f_i = numărul planetelor pe care a apărut viața și care a evoluat la inteligență. Estimare:1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața evoluează spre inteligență întotdeauna.

f_c = probabilitatea ca formele de viață inteligente să aibă capacitatea și dorința de comunicare cu alte civilizații. Estimare: între 0,2 (luând ca etalon civilizația noastră se consideră că ea s-a născut din 5 civilizații antice: egipteană, greacă, romană, hindusă și sumeriană) și 0,1 (a fost nevoie de zece civilizații antice pentru apariția celei actuale: egipteană, greacă, romană, hindusă, sumeriană, maiașă, incașă, olmecă, chineză și hitită).

T = timpul în care o civilizație atinge stadiul tehnologic avansat necesar comunicării cu alte civilizații stelare.

 Estimare: între 10⁹ ani (durata medie de viață a unei stele cu sistem planetar) și 10² ani (un secol, durata maximă a unei civilizații tehnologice care se autodistruge).

Cu valorile maxime (scenariu optimist) rezultă: N = 10 x 1 x 5 x 1 x 0,2 x 10⁹ = 10 miliarde de civilizații.

Cu valorile minime (scenariu pesimist) rezultă: N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 10² = 1 civilizație (a noastră)

Conferința de la Green Bank s-a încheiat cu o cifră intermediară, N = 50.000 de civilizații există în galaxia noastră.

Pentru cine mai avea îndoieli...

că Pământul e rotund, iată o nouă dovadă. De această dată adusă de  echipa de la revista Ştiinţă şi tehnică.
Iată ştirea:

Pe 15 octombrie, Știință&Tehnică a realizat un experiment unic în România, lansând cu succes un balon de înaltă altitudine la granița dintre atmosferă și spațiul cosmic. Echipa S&T a încercat să transmită live din nacelă întregul zbor, însă din pricina plafonului gros de nori, transmisia video a încetat la scurtă vreme după lansare. O a doua cameră video a înregistrat întregul experiment...

Experimentul Știință&Tehnică, realizat împreună cu inginerul în tehnologii spațiale Florin Mingireanu și clubul de radioamatori YO3KSR din București, a fost un succes - cu toate că altitudinea maximă prognozată înaintea zborului a fost de 40 km, cei 35.304 metri la care a ajuns balonul S&T asigură recordul românesc și în Europa Centrală și de Est al zborurilor omologate cu baloane de înaltă altitudine.

Iată ce a filmat camera din nacela balonului. Puteţi vedea Delta Dunării, Marea Neagră, curbura Pământului, atmosfera acestuia şi spaţiul cosmic întunecat.

Ploaie de stele: ORIONIDE

VIZIBILITATE DIN ROMÂNIA.

 Maximul este în noaptea de 21 spre 22 octombrie, între orele 22 - 05.




Ghidul curenţilor meteorici.

.