I do not know what I may appear to the world, but to myself I seem to have been only like a boy playing on the sea-shore, and diverting myself in now and then finding a smoother pebble or a prettier shell than ordinary, whilst the great ocean of truth lay all undiscovered before me...Nu ştiu cum mă văd alţii, dar eu mă văd ca un băieţel care se joacă pe o plajă cu nisip şi uneori găseşte o pietricică mai frumoasă în timp ce oceanul adevărului se întinde nemărginit şi nedescoperit în faţa mea/lui...Din "Memorii", sir ISAAC NEWTON.
FĂ-ŢI TIMP ŞI PRIVEŞTE CERUL...NU VEI REGRETA...VEI VEDEA MEREU CEVA NOU...
M-am trezit la 5:30 (Varsta, deh...)si spre sud era o frumusete de cer. Parca toate stelele mari si frumoase se adunasera la o nunta. Orionul isi etala centura, Rigel si Betelgeuse vegheau din colturi, Sirius ceva mai incolo, mare, rece, albastru, sfidator, iar mai spre nord Aldebaran si Pleiadele. Procyon, Pollux si Capella erau spre est si nu le vedeam din cauza unor superbecuri aprinse intr-o gradina, dar le simteam suflarea rece...
Dupa doua saptamani de nori si ploaie, in sfarsit s-a mai limpezit cerul... Pe geamul meu dinspre nord-est am vazut-o pe Andromeda cu satelita ei, iar pe geamul dinspre sud l-am vazut pe Jupiter cu satelitii lui, in constelatia Sagetator. Am mai zarit niste stele frumos asezate mai spre est de Jupiter, m-am dus sa caut pe harta, am dedus ca e Capricornul, dar cand m-am intors era acoperit de nori. Ar trebui sa vad acolo pe Neptun, daca voi fi in stare sa-l deosebesc,pentru ca are magnitudine mica...
Explicatie pentru fotografie: Astazi este echinoctiul de toamna, adica data cand ziua si noaptea sunt egale. De maine pana la urmatorul echinoctiu, cel de primavara (20 martie 2009), noaptea va fi mereu mai lunga decat ziua si va fi cea mai lunga la solstitiul de iarna (21 decembrie 2008). Fotografia este o prelucrare a unor fotografii facute din ora in ora in timp ce Soarele se deplaseaza pe bolta cerului deasupra orasului Bursa (in Turcia).
Banda de jos a fost facuta in timpul solstitiului de iarna (22 decembrie 2007), ziua cea mai scurta din an, cand soarele se afla cel mai jos posibil pe cer si nu sta prea mult deasupra orizontului, ceea ce se intampla in miezul iernii. Banda de sus a fost facuta la solstitiul de vara (20 iunie 2008) cand Soarele urca cel mai sus pe cer unde sta peste 12 ore, ziua cea mai lunga, in timpul verii. Banda de mijloc a fost facuta in timpul cand Soarele trece dintr-o emisfera in alta, deci la echinoctiu (in acest caz, cel de primavara, 20 martie 2008) cand ziua este egala cu noaptea. De notat ca banda pentru cele doua echinoctii (toamna-primavara) este aceeasi. Cele doua benzi se suprapun. O fotografie deosebita. Multumiri lui Tunc Tezel din Turcia si astronomilor fara frontiere.
Echinoxul (sau echinoctiul) de toamna se petrece in jurul datei de 23 septembrie si este momentul cand Soarele traverseaza ecuatorul ceresc in punctul autumnal, trecand din emisfera nordica in cea sudica. Astfel, in emisfera nordica incepe toamna astronomica, iar in cea sudica incepe primavara. Echinoxul inseamna un moment de timp cand Soarele se afla exact deasupra ecuatorului terestru, cand razele lui au aceeasi inclinare pentru cele doua emisfere, deci cand ziua si noaptea sunt egale. Pentru noi acest moment se va produce la ora Romaniei 17:44 in 22 septembrie (15:44GMT).
In 15 septembrie a sosit telescopul comandat pentru scoala. L-am asteptat si m-am gandit la el de prin luna mai – iunie, de cand s-a facut comanda. Acum, desi il am, nu pot sa-l indrept spre cer pentru ca toata saptamana a plouat si a fost mereu innorat. Am pierdut ocazia sa-l vad pe Uranus si sa vad cum Luna trece prin fata Pleiadelor. Sa sper ca in13 noiembrie va fi mai frumos, cand fenomenul se va repeta... deocamdata incerc sa ma familiarizez cu instrumentul, am incercat o aliniere a opticii si vizarea unui bloc de peste drum...
Pentru ca bajbaiam pe cer cautand galaxia spirala M31-Andromeda (pe care in final am gasit-o, dar nu m-a impresionat foarte tare, pentru ca o vedeam cam difuz), la un moment dat am indreptat binoclul spre un pom aflat langa containerele de gunoi...Mare mi-a fost mirarea sa vad printre crengile copacului, printre frunze, niste stele foaaaarte stralucitoare...m-am sters la ochi...Erau destul de jos spre orizontul NE la acel moment. Mi-am consultat harta si am dedus ca trebuie sa fie Pleiadele. Pleiadele sunt un grup de 9 stele stralucitoare: sapte surori (Sterope, Merope, Electra, Maia, Taygete, Celaeno, Alcyone) impreuna cu parintii lor: Atlas si Pleione.
Cand vezi asa ceva, nu e greu de dedus de ce grecii dadeau atata importanta cerului, asezand pe el, la loc de cinste, diferite personaje cu povestile lor...
“Δέδυκε μεν ἀ σελάννα καὶ Πληΐαδες, μέσαι δὲ νύκτες πάρα δ᾽ ἔρχετ᾽ ὤρα, ἔγω δὲ μόνα κατεύδω." "The Moon is set, And the Pleiades. Night's half gone, Time's passing. I sleep alone now." — Sappho, sursa: Wikipedia.
Clusterul celor sapte surori, cum mai este numit, se afla in constelatia Taur, la aproximativ 425 a. l. departare de noi. Cea mai stralucitoare dintre ele este Alcyone, care le are alaturi pe Merope, Maia si Electra, celelalte trei surori stand mai deoparte, mai sterse. Cu ochiul liber se disting doar 6 stele/surori, iar grecii explicau acest lucru prin faptul ca Sterope nu se vede pentru ca ar fi fost casatorita cu un muritor... Legenda spune ca Pleione se plimba cu cele sapte fete ale sale cand Orion le-a zarit si a vrut sa le rapeasca. Nu a reusit, dar le-a urmarit sapte ani. Zeus a imortalizat aceasta vanatoare asezand Pleiadele pe cer urmate de Orion (The Hunter).
Pleiadele vestesc inceputul toamnei in emisfera nordica, de aceea multe popoare le-au inclus in traditiile lor legate de recolte. Poate ca numele Pleiadelor vine de la cuvantul grec “peleiades” care inseamna stol de porumbei, asa cum mi s-au parut mie a fi stelele ca niste porumbei albi intr-un frunzis...Who knows...
Pe un cer senin de vara te incanta trei stele ce formeaza un triunghi, asa-numitul triunghi de vara. Cele trei stele sunt VEGA, ALTAIR si DENEB si pot fi inca vazute seara pe la 10 deasupra capului, adica la zenit.
Vega este a cincea stea ca stralucire de pe cer, are magnitudinea 0,04, este de 3 ori mai mare decat Soarele nostru, dar o vedem foarte stralucitoare, usor albastra, desi este la 25,3 a.l. departare de noi. In urma cu 12 000 de ani a fost steaua noastra polara.
Altair face parte din constelatia Acvila. Are magnitudinea aparenta 0,77 si este a 13-a stea ca stralucire; se afla la 16 a.l. de noi. Este putin stralucitoare avand in vedere faptul ca o vedem asa, desi e la distanta mica de noi.
Deneb face parte din constelatia Lebada ( constelatia seamana pe cer cu o cruce), este de 25 de ori mai masiva decat Soarele si de 160 000 ori mai luminoasa, dar se afla foarte departe, la 2500 a.l; are o magnitudine aparenta de 1,25. A fost steaua noastra polara acum 18 000 de ani si va mai fi peste 9 800 de ani. Este o stea remarcabila.
Ca sa poata sa accelereze un fascicul de particule la o viteza foarte aproape de viteza luminii (99% din 300 000 Km/s), in Elvetia s-a construit cu bani din mai multe tari din toata lumea un accelerator de particule urias, cel mai mare construit vreodata, Large Hadron Collider, LHC. Ideea construrii lui pe locul unui alt accelerator (Large Electron Positron Collider, adica LEP), a aparut inca din 1980, dar intre timp s-au facut studii in ce masura se poate construi un accelerator care sa produca un asemenea camp magnetic si care sa functioneze aproape de zero absolut, adica la 1,9K = -271,3°C, temperatura la care heliul e lichid. In 1994 CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire, constituita in 1952 la cativa km de Geneva) a aprobat constructia noului accelerator care sa foloseasca tunelul de 27 de km al vechiului accelerator, LEP, care functiona din 13 noiembrie 1989. In 1995 Japonia se alatura proiectului cu sume importante de bani, urmata in 1997 de SUA si apoi de Rusia si India, multe state europene, printre care si Romania, fiind deja prinse in proiect (Romania fara sa participe financiar, ci doar cu cercetatori). In mai 2001 incepe demontarea vechiului LEP, pentru a lasa tunelul liber pentru noul accelerator, LHC, care, iata, la 10 septembrie a fost pus in functiune, partial, deocamdata. La CERN lucreaza in jur de 3000 de persoane, peste 6 500 fiind oameni de stiinta reprezentand 500 de universitati din peste 80 de state. Astfel, acest laborator stiintific regional (vest european) a devenit international acum. Pentru ca oameni aflati in diferite locuri pe Pamant aveau nevoie sa comunice rapid si sa faca schimb de informatii, la CERN a fost inventat WEB-ul (World Wide Web) si primul site web a inceput sa functioneze la CERN in 1991. In 1993, CERN a anuntat ca web-ul poate fi folosit fara restrictii de toata lumea. Putem spune ca anul acela a fost un moment tot atat de important pentru omenire ca descoperirea rotii. Web-ul a devenit acum un lucru indispensabil in societatea noastra. Revenind la LHC...Este o constructie subterana la adancimi ce variaza intre 50 m si 175 m la granita intre Franta si Elvetia. Protonii sunt accelerati pe etape, cu ajutorul unor preacceleratoare, astfel ca, in momentul ciocnirii, moment atat de asteptat de lumea stiintifica si despre care se spune ca ne va da indicii despre ce s-a intamplat in primele fractiuni de secunda dupa Big-Bang, deci, in acest moment protonii sa aiba viteza aproape egala cu viteza luminii si energii de 7 TeV (1Tera electronVolt = 0,0000016 Joule). Aceasta energie este colosola pentru niste particule subatomice, dar este nesemnificativa pentru noi, oamenii, asa ca nu dati crezare zvonurilor apocaliptice. Si eu astept cu interes concluziile experimentelor ce se vor face la CERN, dar, se pare ca, mai devreme de trei ani nu vom afla mare lucru, timpul fiind necesar pentru procesarea si interpretarea informatiilor stocate pe sute de calculatoare legate in retea in intreaga lume.
O plimbare cu bicicleta in tunelul de accelerare...Plimbare placuta!
Aseara si azi noapte au fost conditii relativ bune de observat cerul. Luna a apus dupa 22:30,asa ca au ramas doar luminile orasului pe care le-am ocolit cat am putut mai bine. Inainte sa apuna Luna pe langa turnul bisericii evanghelice, am urmarit-o din balcon prin binoclul fixat pe un trepied pus pe doua scaune, pe post de masa inalta. Chiar am facut o poza cu obiectivul aparatului introdus intr-unul din ocularele binoclului. Poza e neclara, dar mie imi place, pentru ca este prima si voi avea timp destul sa-mi imbunatatesc tehnica si s-o stapanesc.
L-am vazut foarte bine pe Jupiter cu cei 4 sateliti galileeni, doi de o parte si alti doi de cealalta parte. Pentru ca era mai spre sud-est, nu am putut face poza prin binoclu, dar am facut o poza cu aparatul foto la zoom maxim. Se vede doar planeta, ca un disc, dar satelitii nu se vad.
Dupa aceste observatii am vrut sa incerc un deep sky...Pentru ca Hercule era spre sud (partea de cer ce se vede din balconul meu), m-am gandit sa-l caut pe M13 (Marele cluster globular din constelatia Hercule). (Vezi si catalogul Messier). L-am gasit usor. Chiar daca nu se vede ca in pozele de pe Wikipedia, am vazut o aglomerare de stele, ca un roi, si am fost incantata de felul cum se vedea. Pentru ca am zabovit mult cu cautatul, cu hartile, cu calculatorul, cu fotografiatul, constelatiile s-au miscat pe cer si, cu oarecare greutate, pentru ca era mai sus, am reusit sa vad si peM29 din constelatia Lebada. Il aveam in plan pe M57 (Ring Nebula) din Lira, dar, n-a fost sa fie...Mai aveam eu si alte planuri, dar mi-a fost lene sa ies afara dupa miezul noptii. Am aruncat o privire pe fereastra dinspre nord si mi-a atras atentia o stea foarte stralucitoare (magnitudine 0,1), singuratica. Am aflat de pe harta ca este Capella din constelatia Auriga. Cam atat pentru a doua mea zi de observatii sistematice. Sper sa li se deschida apetitul pentru astronomie si altora care citesc aceste pagini. CER SENIN, TUTUROR!
Am fost...si l-am vazut pe Jupiter spre Sud...Se vede el ca o stea foarte luminoasa, dar nu e stea pentru ca nu sclipeste/licareste la fel ca stelele. Cand privesti prin binoclu i se vede net discul, deci nu poate fi o stea. Am mai vazut Luna, care a coborat repede sub orizont, dar am avut timp sa vad niste cratere si niste mari. Peste doua zile, cand Luna va fi crescut la jumatate, sper sa fie senin sa vad muntii de pe Luna. Este momentul cel mai bun de a-i vedea pentru ca ei se afla situati la mijlocul Lunii.
