Ora Pământului

Sâmbătă, 27 martie 2010, timp de o oră, între 20:30 şi 21:30, este ora Pământului. În acest interval multe primării ale oraşelor sting lumina şi lor li se alătură şi locuitori ai oraşelor şi comunelor. Ora Pământului va fi o acţiune reuşită dacă se vor implica mai mulţi oameni şi vor stinge lumina timp de o oră, la 8:30, seara, ora locală.




Acţiunea se vrea a fi un simblol prin care oamenii să-şi arate dorinţa de a avea grijă de planeta mamă, de a o preda generaţiilor următoare curată şi sănătoasă. Ora Pământului a fost celebrată pentru prima dată în Sydney în anul 2007.
Aici este site-ul oficial.


Acţiunea este organizată de WWF - World Wide Fund for Nature (Fondul Mondial pentru Natură)

Saturn şi hexagonul

Ultimele seri când mai puteţi vedea hexagonul de iarnă format din cele mai strălucitoare stele de pe cer sunt serile acestea. Şi priviţi-l şi pe Saturn, pentru că e cea mai bună perioadă a lui, când e în opoziţie cu Soarele şi e perioada lui cea mai strălucitoare.Îl veţi remarca în Fecioara ca pe un obiect gălbui.
Faceţi clic pe poză pentru o mai bună vizualizare.

20 martie 2010 - echinoxul de primăvară

Faceţi click pe imagine pentru a mări.

Alte amănunte aici ŞI AICI.

Pământul şi Luna, la şosea...

Universitatea din Maine at Presque Isle, Aroostook County, SUA, a construit un model al Sistemului Solar pe o lungime de 64,6 Km (40 de mile), 1 milă = 1,6 km fiind distanţa dintre Soare şi Pământ, adică o unitate astronomică (u. a.). Modelul a fost inaugurat pe 14 iunie 2003 şi se desfăşoară de-a lungul autostrăzii nr.1 ce se întinde de-a lungul întregii coaste a Oceanului Atlantic, din Florida (sud) până în nord la graniţa cu Canada, unde se află statul Maine. Este format din 10 corpuri cerşti: Soarele şi cele 9 planete, inclusă aici şi Pluto, care între timp a fost trecută la panete pitice alături de Ceres, Haumea, Makemake şi Eris. Corpurile sunt puse pe suporturi înalte de 3 m pentru a fi vizibile de pe autostradă (excepţie face Pluto). În modelul american Soarele are diametrul de 15 m, planetele mari Jupiter şi Saturn au 1,22 - 1,52 m, Pământul are 14 cm.

Aveţi aici o hartă interactivă unde puteţi vedea modelul Sistemului Solar.

Soarele şi planetele în curtea şcolii noastre

Împreună cu elevii din clasa pe care o coordonez ca diriginte am reprezentat la scară Soarele şi planetele din sistemul solar şi le-am aşezat în ordine pe o latură a curţii şcolii.

Observaţie: scara folosită la dimensiunile planetelor nu a fost aceeaşi cu cea folosită la reprezentarea distanţelor.

Iată mai jos dimensiunile reale şi dimensiunile în cadrul modelului reprezentat de noi.

VÂNĂTORII DE FURTUNI (SOLARE)

PAGINA PROGRAMULUI

Furtunile solare au implicaţii asupra sistemelor noastre de comunicare şi sunt un real pericol pentru navele cosmice trimise în spaţiu şi pentru reţelele electrice, producând pene de curent ce pot duce la haos.
Activitatea solară are un maxim la fiecare 11 ani şi următorul maxim va fi in 2012, an considerat de unii ca unul catastrofic. Nu va fi aşa, pentru că furtuni solare cu maximum de intensitate s-au petrecut de când a apărut Soarele, o dată la 11 ani, şi iată că viaţa pe Pământ nu a dispărut, ba chiar a fost stimulată de radiaţiile solare intense. Iată un grafic ce arată activitatea solară din ultimii 200 de ani. Se văd maximele de activitate din 11 în 11 ani.





Dar, cu cât vor fi mai mulţi oameni care vor urmări ce se întâmplă pe Soare, cu atât vor fi descoperite mai multe furtuni solare şi oamenii de pe Pământ vor şti ce măsuri să ia şi în timp util.
În prezent, NASA are o pereche de sateliti, doi ochi fixaţi continuu asupra Soarelui, şi care se rotesc în jurul acestuia cu scopul de a vedea cât mai mult din ce se întâmplă acolo. Dar doi ochi nu sunt suficienţi pentru a cuprinde imensitatea soarelui şi atunci a fost propus programul solarstormwatch, program la care să participe şi publicul larg şi care face parte dintr-un program mai amplu de cunoaştere a Universului, numit Zooniverse şi care se vrea un program de ştiinţă online. La acest program s-au înscris astronomi amatori de pretutindeni, dar se poate înscrie oricine vrea să urmărescă acest subiect legat de Soarele nostru. Mă voi înscrie şi eu.

Un film interesant cu o muzică pe măsură...

EVOLUŢIA VĂZUTĂ DE UN ARTIST

Artistul german Theo Jansen este autorul unor sculpturi mişcătoare asemănătoare primelor vieţuitoare de pe Pământ...Priviţi-le!

Pământul şi viaţa

Când zeii au făurit omenirea,
au hărăzit oamenilor moartea.
Viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei!

Tableta a X-a, Epopeea lui Ghilgameş



De-a lungul istoriei, toate civilizaţiile s-au întrebat cum a apărut viaţa. Babilonienii, vechii chinezi ori indieni aveau propriile credinţe în legătură cu felul cum a apărut viaţa. Mai târziu, filozofii greci au îmbrăţişat ideea că viaţa a apărut spontan, la momentul potrivit, ideea generaţiei spontanee (vieţuitoare fără părinţi, fără ascendenţi) fiind preluată şi de gânditorii din Evul Mediu: Newton, Descartes, Bacon. Folosirea primului microscop în secolul al XVII-lea a condus la ideea că microorganismele sunt prezente peste tot, că ele se multiplică, se dezvoltă şi evoluează şi chiar dacă se făceau experimente cu celule, ideea generaţiei spontanee tot nu a fost abandonată. Abia mai târziu (după 1850), experimentele de sterilizare făcute de Pasteur au condus la ideea că viaţa trebuie să aibă un început şi că acest început ar trebui explicat mai degrabă de chimişti, decât de biologi, sau că la aflarea răspunsului trebuie să-şi dea mâna toţi oamenii de ştiinţă. Experimentele lui Pasteur au dus la abandonarea ipotezei generaţiei spontanee şi apariţia teoriei evoluţioniste, odată şi cu apariţia lucrării lui Charles Darwin „Originea speciilor” în 1856. O serie de experimente finalizate de Pasteur în 1864 l-au făcut pe acesta să tragă concluzia scurtă că Omne vivum ex ovo, adică viaţa provine din ouă şi, de aici provine legea biogenezei, atribuită lui Pasteur: nici o fiinţă vie (micro sau macroscopică) nu poate proveni din nimic, fără părinţi cu care să se asemene.
Nu există un model standard unanim acceptat al apariţiei vieţii pe Pământ. Mai există şi alte concepţii despre apariţia vieţii, cum ar fi ipoteza creaţionistă, conform căreia o putere divină ar fi creat fiinţele vii, sau ipoteza apariţiei germenilor vieţii de pe alte planete prin ciocnirea Pământului cu meteoriţi care au adus aceşti germeni (ipoteză numită panspermie). Analizând datele de care dispun oamenii de ştiinţă în prezent, câteva idei, se pare, sunt la baza teoriei apariţiei vieţii. Am să amintesc câteva. Planeta pe care locuim noi are o anumită mărime şi este plasată la o distanţă de Soare ce permite apei lichide să existe şi vaporii de apă se află pretutindeni. Prezenţa atmosferei protejează suprafaţa Pământului de radiaţiile cosmice foarte puternice. Acest lucru se întâmplă acum, dar atmosfera noastră nu a fost dintotdeauna aşa cum o ştim acum. Din cei 4,5 miliarde de ani, cât se estimează că ar fi vârsta Pământului, primul miliard de ani din viaţa acestuia nu a fost unul tocmai liniştit. Unii teoreticieni sugerează faptul că atmosfera primară era formată din metan, amoniac, apă, hidrogen sulfurat, mono şi dioxid de carbon, şi în cantitate mică, oxigen şi ozon (era un mediu reducător, anaerob, fără aer). În asemenea atmosferă, descărcările electrice au putut duce la formarea de aminoacizi, moleculele vieţii. În sprijinul acestei ipoteze vine experimentul Miller-Urey (1953, Chicago University) care a simulat condiţiile presupuse ale atmosferei primare a Pământului şi a studiat evoluţia acesteia când a fost supusă unor descărcări electrice. (Pentru respectarea adevărului istoric, trebuie să precizez că experimentul Miller-Urey este varianta modernă a unui experiment propus de biochimistul rus Alexander Ivanovich Oparin, numit deseori şi Darwin al secolului XX). La sfârşitul experimentului s-a putut constata că, din molecule anorganice au apărut molecule organice în urma unor reacţii chimice. In sprijinul ipotezei că în urmă cu 3,5 miliarde de ani apăreau pe Pământ primele molecule organice stau mărturie fosilele de stromatolite (alge albastre) găsite. În următorul miliard de ani din viaţa Pământului algele albastre au fost cele care au schimbat atmosfera primară în ceea ce avem astăzi, adică o atmosferă oxidantă, bogată în oxigen în care putem trăi noi ca fiinţe mai evoluate. Prin fotosinteză, aceste alge au transformat dioxidul de carbon în oxigen sub influenţa luminii solare, producând ceea ce azi numim „marea oxidare” sau „catastrofa oxigenului”. Se cunosc peste 7500 de asemenea specii de alge, din care aş aminti doar spirulina pe care am folosit-o şi eu ca supliment alimentar, iar multe altele folosite pentru proprietăţile lor terapeutice. Faptul că s-au găsit fosile din aceste alge primitive peste tot pe Pământ demonstrează că, deja, în urmă cu 2,5 miliarde de ani, viaţa era răspândită pe tot Pământul. Totuşi, primele 4 miliarde de ani din viaţa Pământului sunt puţin cunoscute, dovezile, fosilele fiind relativ puţine. Cunoscută şi ca era precambriană, aceasta cuprinde era hadeana, arhaică şi proterozoică. Din ultima perioadă a precambrianului s-au găsit fosilele unor mici vieţuitoare clasificate ca meduze, moluşte, spongieri, etc şi din acestea Charnia este acceptat ca fiind primul organism pluricelular complex. Conform teoriei lui Darwin, în timpul unei generaţii se pot produce mici schimbări şi ele sunt perfect normale, dar acestea se pot amplifica pentru un interval mare de timp ducând la schimbări esenţiale care pot duce la noi specii. Doi factori majori pot duce la asemenea schimbări: selecţia naturală şi adaptarea la mediu. Aşa trebuie să se fi întâmplat şi acum 500 de milioane de ani, odată cu trecerea la perioada cambriană, când s-a produs aşa numita „explozie cambriană”. Exceptând câteva forme enigmatice care pot sau nu să reprezinte animale, toţi strămoşii animalelor moderne par să aibă reprezentanţi în Cambrian şi majoritatea, cu excepţia bureţilor, par să aibă originea imediat după sau înaintea începutului perioadei. Multe tipuri dispărute şi animale ciudate care au relaţii neclare cu celelalte clase de vieţuitoare sunt prezente în Cambrian. Apariţia „bruscă” a unei faune atât de diverse într-o perioadă scurtă de timp raportată la întinderea temporală a evoluţiei Pământului a fost numită explozia cambriană. În ultimii 50 de ani s-au descoperit numeroase exemple de faună pre-cambriană, dar legătura acestora cu fauna din Cambrian nu este clară. Cambrianul a fost o eră a înarmării, când toate speciile şi-au perfecţionat „armele”, când au apărut şi prădătorii. Încă nu există o explicaţie pentru toate aceste salturi, dar pot fi câteva ipoteze: creşterea nivelului oxigenului în atmosferă, creşterea vitezei de mişcare a plăcilor tectonice, o schimbare în mişcarea orbitală a Pământului.
O teorie acceptată de mulţi oameni de ştiinţă afirmă că Sistemul Solar s-a format în urma exploziei unei supernove, fenomen ce a dat naştere unui nor de praf, o nebuloasă, care, datorită gravitaţiei începe să se concentreze în jurul unui punct ce devine din ce în ce mai fierbinte şi care va fi Soarele nostru. Din restul de fragmente au început să capete formă planetele, dar procesul a durat aproximativ 1 miliard de ani. Dacă ar fi să condensăm istoria Pământului în 12 ore, adică cele 4,5 miliarde de ani, am constata că primele trei ore (primul miliard de ani) din viaţa Pământului au fost cele mai furtunoase, cele mai dramatice şi mai spectaculoase, dar în jurul orei 3, am vedea că Pământul are o crustă solidă, adică s-au format rocile. În jurul orei 4 în oceane apăruseră primele microorganisme. De la ora 4 până la ora 10:30 viaţa s-a desfăşurat numai în ocean şi este ceea ce numim azi era precambriană. La ora 10:30 se produce acea explozie cambriană, când vieţuitoare complexe au părăsit oceanul, păşind pe uscat. Istoria oamenilor începe în ultimele 10 secunde din perioada de 12 ore considerată a fi toată istoria Pământului. Deşi omul este atât de tânăr comparativ cu alte vieţuitoare, el este cel care a reuşit să părăsească planeta, să cerceteze şi să cucerească noi frontiere. Fosilele găsite în ultima vreme ne ajută să reconstituim istoria ultimilor 500-600 de milioane de ani şi urmele duc la concluzia că Pământul a trecut prin câteva crize. Prima criză, explozia cambriană a dat naştere erei primare (Paleozoic), ce s-a întins de la – 570 milioane de ani la – 235 milioane de ani, eră caracterizată prin trecerea de la vieţuitoare mici, modeste (bacterii, alge, meduze) fără schelet la vieţuitoare cu carapace de protecţie şi cu schelet ce au lăsat urme în straturile geologice ale Pământului. A doua criză a generat era secundară (Mezozoic, de mijloc) (de la - 235 milioane de ani la – 65 de milioane de ani) şi este caracterizată de dominaţia reptilelor uriaşe care stăpâneau deopotrivă uscatul, oceanele şi aerul şi de coniferele străvechi. Era terţiară (Neozoic) are ca punct de plecare dispariţia dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani şi începutul procesului de înălţare a munţilor tineri: Alpii, Anzii, Himalaya. Predomină plantele cu flori şi animalele cu sânge cald, păsări şi mamifere. Dacă primele două ere pot fi considerate calme din punct de vedere geologic, era terţiară a fost destul de zbuciumată. Locul dinozaurilor a fost luat de alte mamifere, acestea cunoscând o mare diversificare şi reînnoire, fapt ce a dat şi numele erei terţiare ca eră a mamiferelor, culminând cu apariţia celui mai evoluat mamifer: omul, cele mai vechi schelete de Homo sapiens sapiens (strămoşul nostru direct) găsite având vârsta de 90 000 de ani.
Geologii au decis ca era cuaternară să înceapă cu momentul apariţiei primilor oameni şi, chiar dacă se mai discută care să fie momentul de început, cercetătorii s-au pus de acord că primele fiinţe care par să fie oameni sunt australopitecii, care au o vechime de 3-3,5 milioane de ani. Între timp au fost găsite fosile de oameni preistorici pe arii tot mai extinse de pe Pământ, lucru ce ne face să credem că aceştia erau destul de răspândiţi şi destul de numeroşi, probabil în jur de un milion acum 40 000 de ani, după estimările cercetătorilor. Credem astăzi că ei au învăţat să folosească focul, să-şi îngroape morţii şi chiar să practice forme primitive de artă. Explozia demografică a speciei umane urmată şi de explozia dezvoltării tehnologice au făcut ca omul modern să se gândească serios la cucerirea de noi teritorii în sistemul solar capabile să susţină această specie nouă aflată într-o continuă expansiune.



Foto: Reţetă pentru viaţă din Evul Mediu: pune o haină murdară într-un vas, adaugă spice de grâu, lasă la fermentat 21 de zile şi în vas vor apărea mulţi şoareci...





CEASUL GEOLOGIC AL PĂMÂNTULUI



FRAŢII...

ASTEROID SURPRIZĂ...

Am scăpat din nou teferi...
Un asteroid a trecut pe lângă noi săptămâna trecută fără să ne nimerească...Vineri, 6 noiembrie 2009, un asteroid de 7 metri diametru, botezat acum 2009 VA, s-a apropiat mişeleşte de Pământ la aproximativ 2 raze pământeşti. Am spus mişeleşte pentru că a fost observat foarte târziu, abia cu 15 ore înainte de a fi cel mai aproape de Pământ. Obiecte de mărimea lui 2009 VA se apropie de Pământ, în medie, cam de 2 ori pe an, dar un impact are loc la aproximativ 5 ani. În 6 octombrie 2008 a avut loc un astfel de impact in nordul Sudanului, fragmentele găsite fiind acum cercetate de specialişti.
Se pare că un asteroid de dimensiuni mari (320 de metri în diametru) se va apropia de noi în anul 2029. Dimensiunile unui astfel de asteroid sunt destul de mari să distrugă o zonă de mărimea provinciei Quebec şi să provoace valuri uriaşe dacă ar cădea în ocean.

Sursa: Universe Today

PRINTRE STELE...sondele VOYAGER

O aranjare favorabila a planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, care se intampla o data la 175 de ani, a facut posibil proiectul Voyager, prin care s-a urmarit sa se studieze aranjarea acestor planete in spatiu, sondele spatiale putand trece pe rand pe langa fiecare planeta. Prin apropierea de o planeta, viteza sondei crestea, si astfel, aceasta castiga energie sa-si continue drumul spre urmatoarea planeta. Aceasta tehnica a fost demonstrata de NASA in alte misiuni anterioare lui Voyager si din care s-a constatat ca zborul propriuzis dureaza mai putin tocmai datorita corpurilor masive presarate in spatiu (planete, eventual) care accelereaza sonda spatiala..
Sondele Voyager 1 si 2 au fost lansate in septembrie si august 1977 si sunt obiecte facute de om care, in acest moment, se afla cel mai departe de Pamant. In cei peste 30 de ani au avut timp sa paraseasca sistemul solar , sa treaca de zona de influenta magnetica a Soarelui (zona numita heliosfera) si sa ajunga intr-o zona unde influenta Soarelui este foarte mica sau deloc, adica in spatiul numit interstelar.
Desi se spera ca cele 2 sonde gemene sa reziste 5 ani in spatiu la viteza de 17 km/s, in 2007 ele au implinit 30 de ani de la lansare si inca mai transmit date din afara sistemului solar, de care se tot departeaza. Scopul initial era sa fie trimise in planul eclipticii si sa observe planetele mai departate : Jupiter si Saturn. Cele doua sonde au trecut de multa vreme pa langa tintele avute in vedere si inca mai transmit date din spatiul pe care il strabat.


Voyager 1 , lansat la 5 septembrie 1977, este un robot de 722kg ;
- a trecut pe langa Jupiter la distanta de 4,89 raze Jupiter in martie 1979;
(raza lui Jupiter = 71 398 km)
- a trecut pe langa Saturn la distanta de 3,09 raze Saturn in noiembrie 1980,
(raza lui Saturn = 60 330 Km), iar acum se afla la peste 108 U.A. departare de Soare.

Voyager 2, lansat inaintea lui V1, la 20 august 1977, este identic cu primul, dar are un alt traseu:
- la 9 iulie 1979 a trecut la 10,11 raze Jupiter pe langa Jupiter,
- la 26 august 1981 a trecut la 2,67 raze Saturn pe langa Saturn,
- la 24 ianuarie 1986 a trecut la 4,19 raze Uranus de planeta Uranus
(raza Uranus = 25 559 Km)
- la 25 august 1989 a trecut la 1,18 raze Neptun de planeta Neptun
(raza lui Neptun = 24 760 Km). Acum este la aprox. 88 U.A. de Soare. Este de asteptat ca Voyager sa trimita semnale pana in 2025 cand i se vor consuma bateriile nucleare.

Cateva din rezultatele stiintifice obtinute in misiunile Voyager.
1. Datele trimise in iulie 2008 arata ca heliosfera are o forma alungita, datorita vantului stelar (un flux de particule ce provine de la stelele din galaxie). Fotografia nu este reala, ci desenata de un artist plastic.
2. descoperirea magnetosferelor lui Uranus si Neptun, mult inclinate fata de axele de rotatie ale planetelor.
3. au descoperit alti 22 de sateliti naturali: 3 ai lui Jupiter, 3 ai lui Saturn, 10 ai lui Uranus, 6 ai lui Neptun.
4. Pe satelitul Io (Jupiter) a descoperit vulcani activi, iar pe Triton (Neptun) a descoperit gheizere si atmosfera.
5. Jupiter, Saturn si Neptun au aurore polare.
6. s-au descoperit inele si la Jupiter si Uranus si multe altele la Saturn.
7. Pe Neptun, considerat foarte rece, s-au descoperit furtuni atmosferice, acolo unde se presupunea ca nu pot exista.
8. Lui Jupiter i s-au facut peste 33 000 de fototgrafii.

Obs. In afara de sondele Voyager, NASA a lansat inainte de acestea alte 2 sonde Pioneer 10 si 11, in anii 1972 si 1973 tot cu scopul de a parasi sistemul solar. Aceste aveau atasate cate o placuta pe care erau cateva semne despre cei care le-au trimis in spatiu: oamenii.

Daca niste fiinte inteligente extraterestre vor ajunge in posesia acestor sonde, vor gasi la bordul lor mai multe semne trimise de pamanteni si care sa-i ajute sa inteleaga ce fel de fiinte suntem noi. Acestea sunt inregistrate pe un disc de aur ce cuprinde poze, sunete si salutari de pe Pamant, acoperit cu un alt disc de protectie, tot din aur.
- 117 poze cu oameni facand diferite activitati, plante, animale, dar si desene cu sistemul solar,
- salutari exprimate in 54 de limbi,
- sunete : furtuna, vulcan erupand, tren, racheta, animale, unelte in timpul lucrului, o mama sarutandu-si copilul care plange.
Le puteti vedea si auzi daca apasti pe cuvintele scrise cu rosu.

ÎNTÂLNIRE ÎN SPAŢIU

Naveta spaţială, cea mai sofisticată şi complexă maşină construită de oameni, şi cea mai scumpă, face curse periodice până la Staţia Spaţială Internaţională cu diferite misiuni. Odată ajunsă la destinaţie, cele două trebuie să se cupleze pentru ca astronauţii să poată trece din una în alta şi să transfere materiale şi provizii. Operaţia se numeşte andocare şi se poate realiza numai datorită faptului că naveta spaţială este foarte manevrabilă, manevra de andocare necesitând mişcări în cele trei direcţii. Sunt puse la lucru lasere şi sisteme GPS pentru ghidarea navetei spre punctul de andocare. Naveta îşi deschide partea superioară pentru a permite cuplarea celor două corpuri.
Filmul de mai jos prezintă manevra de andocare a navetei Endeavour la SSI, manevră ce are loc deasupra Oceanului Atlantic. Pentru câteva minute te poţi considera locuitor al staţiei spaţiale şi stai în hol şi vezi pe geam ca-ţi vin musafirii şi tu te pregăteşti să-i întâmpini.

CINE VA STINGE LUMINA ȘI DE CE...

Stire preluata din ziarul Cotidianul
Pe 28 martie, oamenii din 1.000 de oraşe ale lumii vor stinge lumina timp de o oră în semn de solidaritate împotriva schimbărilor climatice. România se va alătura pentru prima dată acestei campanii globale, prin şapte oraşe.

Administratorii clădirilor emblematice din Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Botoşani, Tulcea, Braşov şi Cluj-Napoca vor fi îndemnaţi de primăriile locale să apese pe întrerupător pe 28 martie, între orele 20.30-21.30, la unison cu sute de milioane de oameni din întreaga lume, militând astfel pentru lupta împotriva încălzirii globale.
Campania „Earth Hour” a fost lansată luni, la Hotel Intercontinental din Bucureşti, de către WWF Programul Dunăre-Carpaţi, în prezenţa Ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett, şi a parlamentarului european Daciana Sârbu.
Casa Poporului, în beznă timp de o oră
„Suntem cu toţii vinovaţi. Câţi dintre cei prezenţi aici pot spune că nu au lăsat cel puţin o dată lumina aprinsă fără să fie necesar sau nu au uitat să oprească televizorul, nu numai irosind energie, ci şi bani?”, s-a pronunţat Robin Barnett, care a îndemnat companiile şi pe cetăţenii români să devină adepţii regulii celor trei R: reduce, refoloseşte, reciclează.
„Este foarte interesant că atunci când povesteşti că este mai bine să nu consumi, oamenii încep să se mire foarte tare, ceea ce mă face să mă gândesc că românii sunt o naţie foarte bogată. Noi ne permitem să lăsăm apa să curgă, ne permitem să lăsăm curentul să ardă în casă, indiferent dacă avem nevoie de el sau nu, ne permitem să lăsăm aparatele în priză chiar şi o săptămână-două dacă suntem plecaţi de-acasă, ceea ce înseamnă că suntem foarte bogaţi şi nu ne arde la buzunare acest lucru”, şi-a dojenit concetăţenii şi Zoli Toth, liderul formaţiei Sistem.
Pentru a trage un semnal de alarmă faţă de aceste practici, organizatorii campaniei pentru România s-au asigurat că primăriile din cele şapte oraşe vor promova stingerea luminilor în cât mai multe clădiri publice simbolice. În Bucureşti, de exemplu, pe 28 martie, luminile unor clădiri precum Casa Poporului, Ateneul, Muzeul Naţional de Artă, Cercul Militar şi Opera nu vor mai pâlpâi timp de oră.
Totodată, Astroclubul Bucureşti le va arăta curioşilor o serie de corpuri cereşti ce nu pot fi observate în mod normal din cauza iluminaţiei foarte puternice din Capitală, care va fi diminuată prin stingerea luminilor de la Palatul Parlamentului.
„Earth Hour” a fost organizat pentru prima oară de filiala WWF din Australia, în 2007, la Sydney, când 2,2 milioane de oameni şi companii au stins luminile timp de o oră. Un an mai târziu, evenimentul a devenit global, implicând 50 de milioane de oameni din 35 de ţări şi construcţii emblematice precum Golden Gate Bridge din San Francisco sau Colosseum-ul din Roma. Pentru anul acesta, „Earth Hour” îşi propune să implice un miliard de oameni din peste 1.000 de oraşe.
Completare:
Pentru un astronom amator evenimentul este important pentru ca, daca e o seara cu cer senin, poate vedea cerul in conditii mult mai bune decat atunci cand e deranjat de luminile orasului. Poate va ganditi unii dintre voi sa expoatati aceasta oportunitate...

SPORT PE LUNA....

DACA ESTI CURIOS CUM AR FI SA PRACTICI UN SPORT PE LUNA,
AI AICI OCAZIA SA VEZI:
- CUM E CU HALTERELE
- SARITURA IN PISCINA
- SKATEBOARDUL
- GOLFUL
- PARASUTISM
DACA TE DESCURCI FRUMOS, VEI CASTIGA MEDALIA DE AUR.

ZERO GRAVITY

Orice elev de clasa a VI-a invata ca, lasat liber, un corp cade spre Pamant accelerat si acceleratia de cadere libera este 9,8 m/s². Se povesteste cum Galilei lasa sa cada corpuri din turnul din Pisa incercand sa masoare acceleratia de cadere libera sau sa demonstreze ca aceste corpuri ajung simultan pe Pamant, chiar daca au mase diferite. Cum atmosfera Pamantului opune rezistenta in timpul caderii corpurilor, a trebuit ca sa ajunga oameni pe Luna si sa ne arate, in timpul unui experiment facut de Apollo 15, ca un ciocan si un fulg lasate sa cada de la aceeasi inaltime parcurg aceeasi distanta in acelasi timp, adica ajung pe sol, in acel caz, sol lunar, in acelasi timp. Acel experiment trebuia sa se faca in absenta atmosferei, lucru posibil pe Luna, dar nu numai.

Dar cum s-ar comporta corpurile in absenta gravitatiei? Iarasi o intrebare la care, pentru a raspunde, trebuie sa parasim Pamantul. Oamenii pe Pamant confunda greutatea cu masa, desi acestea sunt lucruri diferite. Abia in conditii de imponderabilitate, oricine poate vedea cum corpul isi pierde greutatea, dar isi pastreaza masa.

In urma unor calcule s-a ajuns la concluzia ca atractia gravitationala a Pamantului scade la 3% din valoarea de la suprafata Pamantului pentru altitudinea de 100km. Cum era nevoie de pregatirea astronautilor pentru zboruri cosmice in conditii de imponderabilitate a trebuit sa se creeze pentru acestia conditii de antrenare. Din cele cateva metode cunoscute s-a ales zborul cu un avion pe o traiectorie parabolica.

Cu avionul „Airbus 300 Zero Gravity” special construit pentru a crea conditii de

imponderabilitate, intr-un zbor de 2 ore si jumatate sunt 30 de manevre parabolice cand, timp de 25 de secunde in avion acceleratia gravitationala = g devine aproape zero si se pot face experiente care pe Pamant sunt imposibil de facut. In timpul celor 25 de secunde oamenii plutesc in avion, fac tumbe, se ridica unii pe altii fara niciun efort, pentru ca nu mai au greutate, nu mai sunt atrasi de Pamant, acceleratia gravitationala este zero. Imponderabilitatea afecteaza in timp scurt atat corpul, cat si functiile organismului uman.

Acesta este motivul pentru care astronautii de pe Statia spatiala Internationala fac cel putin o ora de exercitii fizice pe zi, si cu toate acestea, la revenirea pe Pamant ei au nevoie de câteva saptamani de reeducare a muschilor ajunsi in stare flasca.

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un mare fizician englez, teoretician al originii universului şi unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de matematica la Universitatea Cambridge, deţinută cândva de Isaac Newton. Desi sufera de o boala foarte rara prin care i s-au atrofiat muschii si este tintuit intr-un scaun cu rotile, a trait experienta gravitatiei zero, experienta ce i s-a parut de-a dreptul extraordinara. Vedeti filmul.

Fragment dintr-un interviu cu astronomul roman Dumitru Prunariu.

„De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii şi simţeam că plutesc peste munţi, văi, descopeream lumi noi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înălţimile infinite. In final, am ajuns să zbor în Cosmos. Visele împlinite sunt ca un cerc de lumină pe trunchiul vieţii, o iradiere benefică. În cosmos, universul tău apropiat nu mai este reprezentat de casă, stradă, vecini, ci de însăşi planeta natală. Pământul, pe lângă dimensiunea fizică pe care o poţi aprecia direct, la adevărata ei valoare şi măreţie, are şi o puternică dimensiune morală. Dintr-un zbor cosmic te întorci mult mai stăpân pe tine, mai matur, mai apropiat de oameni şi de natură, cu o viziune mult mai globală a fenomenelor şi activităţilor terestre. Cu toate că nu eşti singur în aparatul de zbor, singurătatea, acolo sus, e destul de puternică. Te simţi dintr-o dată rupt de ambientul tău natural, în care te-ai născut şi dezvoltat.”

NE "LOVESTE" COMETA...

Cometa LULIN

Cometa Lulin, sau C/2007 N3, este o cometa neperiodica, adica se misca pe o curba deschisa (parabola) si nu pe o elipsa care sa aiba Soarele intr-unul din focare. A fost descoperita de Ye Quanzhi (China) si Lin Chi-Sheng (Taiwan) de la Observatorul Lulin, (Nantou, Taiwan). Va avea maximul de stralucire in 24 februarie 2009, cand magnitudinea ei va fi intre +4 si +6. Va fi observata langa Saturn in 24 februarie, langa steaua Regulus din Leu in 28 februarie, iar in 12 mai 2009 va trece pe langa cometa Cardinal. La inceputul lunii se va afla in constelatia Libra, iar in 15-16 februarie va trece pe langa steaua Spica din constelatia Fecioara. Este o cometa neobisnuita pentru ca se misca in directie opusa planetelor si de aceea pare ca se misca foarte repede. Ar fi usor de observat printr-un binoclu 10x50 mm, iar in a doua jumatate a lui februarie s-ar putea vedea spre dimineata si cu ochiul liber pe un cer negru (undeva departe de orase). Se considera ca un cer este negru daca vezi toate stelele din Ursa Mica.

Cometa are o coada scurta si greu vizibila, dar are si o anticoada, din cauza geometriei sale orbitale.

"My retired eyes still can't see it," says Jack Newton of Arizona, "but my 14-inch telescope picked it up quite nicely." He took this picture on Feb. 1st. (poza de sus)

Am insemnat mai jos cateva din locurile unde poate fi vazuta cometa in aceasta luna, la orele diminetii, cu cateva puncte de reper. (clic pe poza pentru a vedea mai bine). Ar fi bun un binoclu.

Cometa Lulin, galerie foto.

FILMUL CUCERIRII COSMOSULUI

Aveti AICI, graţie enciclopediei Wikipedia, evenimentele importante şi măreţe din istoria cuceririi cosmosului.
Nu întâmplător filmul evenimentelor începe cu lucrarea lui Newton
"PRINCIPIILE MATEMATICE ALE FILOZOFIEI NATURALE", în care
marele Newton enunţă legea atractiei universale.

DESCHIDERE FESTIVĂ

The International Year of Astronomy 2009 Opening Ceremony:

The grand Opening Ceremony of the International Year of Astronomy 2009 is just around the corner. It will be held at the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation (UNESCO) Headquarters in Paris, 15 and 16 January 2009, and promises to be a spectacular event. Hundreds of attendees are expected, including members of royal families, ministers, Nobel Prize winners, scientists from around the globe, and young astronomy undergraduate students from more than 100 countries. The media are invited to attend, and see firsthand how 2009 will make the Universe yours to discover. A webcast feed will be available.

Bienvenue sur le site coordinateur de l'Année Mondiale de l'Astronomie en France.

Din paginile la care v-am trimis, veţi putea vedea în direct ceremonia de deschidere, în 15 ianuarie.

TIMBRE POŞTALE emise cu ocazia anului internaţional al astronomiei.

FILMUL CUCERIRII COSMOSULUI

SURSA: BBC NEWS

04 Oct	1957: Sputnik satellite blasts into space
03 Nov	1957: Russians launch dog into space
13 Dec	1958: Monkey lost after space flight
28 May	1959: Monkeys survive space mission
12 Sep	1959: Soviets launch rocket at the Moon
26 Oct	1959: World glimpses far side of the Moon
14 Mar	1960: Radio telescope makes space history
31 Jan	1961: Chimp returns safely after space flight
12 Apr	1961: Soviets win space race
05 May	1961: Shepard becomes first US astronaut
25 May	1961: Kennedy pledges man on Moon
06 Aug	1961: Russian cosmonaut spends day in space
20 Feb	1962: US spaceman orbits Earth
26 Apr	1962: First US rocket lands on Moon
14 Dec	1962: 'Music of spheres' hails Venus fly-by
16 Jun	1963: Soviets launch first woman into space
24 Mar	1965: Millions watch space probe crash into Moon
29 Aug	1965: Gemini V returns to Earth
03 Feb	1966: Soviets land probe on Moon
02 Jun	1966: First US space probe lands on Moon
27 Jan	1967: Three astronauts die in Apollo 1 tragedy
24 Apr	1967: Russian cosmonaut dies in space crash
05 May	1967: First all-British satellite 'Ariel 3' launched
18 Oct	1967: Soviets glimpse beneath clouds of Venus
19 Oct	1967: US probe flies by hot and windy Venus
24 Dec	1968: First astronauts orbit Moon
22 May	1969: Apollo 10 gets bird's eye view of Moon
16 Jul	1969: Apollo 11 takes off for the Moon
19 Nov	1969: Second Apollo mission lands on Moon
14 Apr	1970: Critical explosion cripples Apollo 13
20 Sep	1970: Soviet probe collects moon rock
06 Feb	1971: Man plays golf on the Moon
30 Jun	1971: Space mission ends in tragedy
01 Aug	1971: Apollo 15 finds rock from birth of Moon
13 Nov	1971: American probe orbits Mars
20 Apr	1972: Apollo 16 safely on Moon after engine crisis
14 Dec	1972: Last Moon mission returns
08 Feb	1974: Americans end outer space marathon
20 Jul	1976: Pictures of Mars from Viking ship
11 Jul	1979: Skylab tumbles back to Earth
24 Dec	1979: Europe launches first rocket
12 Nov	1980: Saturn's rings caught on film
24 Jun	1983: US astronaut Sally Ride returns
20 Feb	1986: Soviets launch space station Mir
29 Sep	1988: Shuttle blasts US back into space
25 Aug	1989: Voyager spacecraft reaches Neptune
24 Apr	1990: Hubble telescope takes off for space
10 Aug	1990: Magellan starts mapping Venus
18 May	1991: Sharman becomes first Briton in space
09 Feb	1995: Space pioneers take first small steps
29 Jun	1995: US shuttle docks with Russian space station
06 Apr	1997: Fault cuts short space shuttle mission
06 Jul	1997: Mars buggy starts exploring Red Planet
07 Nov	1998: Oldest astronaut back on Earth
28 Apr	2001: First space tourist blasts off
01 Feb	2003: Columbia shuttle disintegrates killing seven
15 Oct	2003: China sends first man into space
25 Dec	2003: Mars space probe disappears
25 Jan	2004: Nasa rover looks for water on Mars