ZERO GRAVITY

Orice elev de clasa a VI-a invata ca, lasat liber, un corp cade spre Pamant accelerat si acceleratia de cadere libera este 9,8 m/s². Se povesteste cum Galilei lasa sa cada corpuri din turnul din Pisa incercand sa masoare acceleratia de cadere libera sau sa demonstreze ca aceste corpuri ajung simultan pe Pamant, chiar daca au mase diferite. Cum atmosfera Pamantului opune rezistenta in timpul caderii corpurilor, a trebuit ca sa ajunga oameni pe Luna si sa ne arate, in timpul unui experiment facut de Apollo 15, ca un ciocan si un fulg lasate sa cada de la aceeasi inaltime parcurg aceeasi distanta in acelasi timp, adica ajung pe sol, in acel caz, sol lunar, in acelasi timp. Acel experiment trebuia sa se faca in absenta atmosferei, lucru posibil pe Luna, dar nu numai.

Dar cum s-ar comporta corpurile in absenta gravitatiei? Iarasi o intrebare la care, pentru a raspunde, trebuie sa parasim Pamantul. Oamenii pe Pamant confunda greutatea cu masa, desi acestea sunt lucruri diferite. Abia in conditii de imponderabilitate, oricine poate vedea cum corpul isi pierde greutatea, dar isi pastreaza masa.

In urma unor calcule s-a ajuns la concluzia ca atractia gravitationala a Pamantului scade la 3% din valoarea de la suprafata Pamantului pentru altitudinea de 100km. Cum era nevoie de pregatirea astronautilor pentru zboruri cosmice in conditii de imponderabilitate a trebuit sa se creeze pentru acestia conditii de antrenare. Din cele cateva metode cunoscute s-a ales zborul cu un avion pe o traiectorie parabolica.

Cu avionul „Airbus 300 Zero Gravity” special construit pentru a crea conditii de

imponderabilitate, intr-un zbor de 2 ore si jumatate sunt 30 de manevre parabolice cand, timp de 25 de secunde in avion acceleratia gravitationala = g devine aproape zero si se pot face experiente care pe Pamant sunt imposibil de facut. In timpul celor 25 de secunde oamenii plutesc in avion, fac tumbe, se ridica unii pe altii fara niciun efort, pentru ca nu mai au greutate, nu mai sunt atrasi de Pamant, acceleratia gravitationala este zero. Imponderabilitatea afecteaza in timp scurt atat corpul, cat si functiile organismului uman.

Acesta este motivul pentru care astronautii de pe Statia spatiala Internationala fac cel putin o ora de exercitii fizice pe zi, si cu toate acestea, la revenirea pe Pamant ei au nevoie de câteva saptamani de reeducare a muschilor ajunsi in stare flasca.

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un mare fizician englez, teoretician al originii universului şi unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de matematica la Universitatea Cambridge, deţinută cândva de Isaac Newton. Desi sufera de o boala foarte rara prin care i s-au atrofiat muschii si este tintuit intr-un scaun cu rotile, a trait experienta gravitatiei zero, experienta ce i s-a parut de-a dreptul extraordinara. Vedeti filmul.

Fragment dintr-un interviu cu astronomul roman Dumitru Prunariu.

„De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii şi simţeam că plutesc peste munţi, văi, descopeream lumi noi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înălţimile infinite. In final, am ajuns să zbor în Cosmos. Visele împlinite sunt ca un cerc de lumină pe trunchiul vieţii, o iradiere benefică. În cosmos, universul tău apropiat nu mai este reprezentat de casă, stradă, vecini, ci de însăşi planeta natală. Pământul, pe lângă dimensiunea fizică pe care o poţi aprecia direct, la adevărata ei valoare şi măreţie, are şi o puternică dimensiune morală. Dintr-un zbor cosmic te întorci mult mai stăpân pe tine, mai matur, mai apropiat de oameni şi de natură, cu o viziune mult mai globală a fenomenelor şi activităţilor terestre. Cu toate că nu eşti singur în aparatul de zbor, singurătatea, acolo sus, e destul de puternică. Te simţi dintr-o dată rupt de ambientul tău natural, în care te-ai născut şi dezvoltat.”