CAT TIMP AM CALATORI PANA LA CEA MAI APROPIATA STEA?

Multi s-au intrebat daca in timpul vietii pot calatori sa ajunga pe alte stele...Unele raspunsuri sunt simple, altele sunt de domeniul SF.


Cea mai rapida nava trimisa in spatiu este New Horizons (2006), care calatoreste cu 16,5 Km/s (58 000 Km/h), ( viteza de lansare necesara sa paraseasca sistemul solar) si are ca tinta pe pitica Pluto (POOR PLUTO) si lunile sale, Charon, Nix si Hydra, care sunt atat de departe de noi, ca abia avem cateva poze frumoase in care apar. Cu aceasta nava ajungem pe Luna in mai putin de 8 ore si 35 de minute, fata de 3 zile, 3 ore si 49 de minute, cat le-a trebuit astronautilor de pe Apollo 11 in anul 1969. Misiunea, de lunga durata, va fi cel mai aproape de Pluto la 14 iulie 2015, dar nava nu va putea incetini sa ne arate mai mult din ce va intalni la acea data. Dupa aceasta data, nava isi va continua zborul spre lumea inghetata a centurii Kuiper. La inceputul lui 2007 nava atrecut aproape de Jupiter, la 8 iunie 2008 a trecut orbita lui Saturn, iar la 18 Martie 2011 va intersecta orbita lui Uranus. (vezi desenul alaturat si pagina web)



NASA a mai trimis doua misiuni cu scopul de a calatori spre marginile sistemului Solar: Voyager (lansata in 1977, a iesit din sistemul Solar) si Pioneer (1973).




Ce stea ati alege pentru calatorie? Soarele este cea mai apropiata stea de noi, dar noi nu-l percepem asa, pentru ca prea ne-am obisnuit cu el...
Deci, m-as gandi la Proxima Centauri, care face parte dintr-un sistem de trei de stele, numit Alpha Centauri. Proxima este la 4,22 ani-lumina departare de Pamant, este mai izolata de celelate doua, cea mai stralucitoare fiind Alpha Centauri, care da nume grupului, aflat la 4,37 ani-lumina de noi. Proxima este mai estompata decat suratele ei si da mai putina energie comparativ cu Soarele nostru, de unde ipoteza ca ar putea avea planete care sa sustina viata, la fel ca Pamantul.
Nu ma mai refer la posibilitati de calatorie care in urma cu zeci de ani erau privite ca fanteziste si care au devenit intre timp realitate, o realitate depasita acum de noile tehnolgii si descoperiri.
Daca as calatori cu o nava Voyager pana la Proxima Centauri, cu viteza constanta de 60 000 Km/ora, mi-ar trebui 76 000 de ani, adica peste 2 500 de generatii, sa parcurg cei 4,3 ani-lumina...Deci, aceasta viteza este inadmisibil de mica pentru scopul propus.


Dupa descoperirea energiei nucleare a fost lansata ideea construirii unui propulsor nuclear.
Proiectul ORION a fost propus in anul 1947, iar in 1958 ideea a fost dezvoltata in scopul construirii unui vehicul spatial. In 1963 proiectul a a fost abandonat datorita deseurilor radioactive ce s-ar arunca in spatiu. Daca s-ar construi un astfel de vehicul, ar putea avea viteza 5 % din viteza luminii, adica 54 000 000 Km/ora. Cu un astfel de vehicul mi-ar trebui 85 de ani sa strabat cei 4,3 ani-lumina pana la Proxima Centauri, ceea ce nu este deloc de neglijat...Poate copiii copiilor copiilor... nostri. Asta e sigur.



Yakko's Universe Song

UMBRA PAMANTULUI

O frumoasa compozitie cu fotografii ale eclipsei facute din 30 in 30 de minute. Cand acestea au fost aranjate se vede foarte frumos umbra Pamantului pe discul Lunii.
Realizator: Anthony Ayiomamitis, Atena, Grecia.

16-17 AUGUST 2008, eclipsa partiala de Luna

Sambata seara, dupa ce Luna a rasarit, pe la ora 22, m-am instalat in casuta de joaca a copiilor din fata blocului sa vad ECLIPSA PARTIALA DE LUNA. La inceput a fost senin si Luna se vedea in toata splendoarea ei, dar dupa ora 22:30 au aparut nori tocmai unde nu-i doream...



Am reusit, totusi, sa vad printre ei spectacolul oferit gratis de Soare, Pamant si Luna. Spre miezul noptii, cand Luna se apropia de acoperire maxima, am reusit chiar sa fac o poza la zoom maxim cu micul meu Cannon din buzunar.
Iat-o:




Am avut parte de spectacol nu doar in cer, ci si pe Pamant...In timp ce asteptam sa se mai imprastie norii, m-a vizitat un domn...destul de "intepat"...


Dupa miezul noptii, cand Luna s-a mutat mai la sud, am putut s-o vad din balconul locuintei mele, dar se innorase si mai mult si privelistea nu era tocmai placuta, asa ca m-am culcat dupa ora 1, multumita de ceea ce am vazut.

Asa ar fi trebuit sa vad, excluzand faza de totalitate, daca cerul era senin.
Multumiri Enciclopediei Britannica pentru filmulet.



ECLIPSA PARTIALA DE LUNA FOTOGRAFIATA PRIN TELESCOP,LA INTERVALE DE TIMP REGULATE, DIN BUCURESTI.

ECLIPSA DE SOARE

1 august 2008. Dacă din România Soarele s-a văzut acoperit într-o proporţie foarte mică, fiind o eclipsă parţială, pe alte meleaguri alţii au fost mai norocoşi...





Pe situl NASA sunt poze frumoase din timpul eclipsei văzuta din China, în apropiere de graniţa cu Mongolia.

ECLIPSA DE SOARE in Bistrita-Nasaud.

CONSTELAȚII (partea a II-a)

Pe cerul senin de noapte putem vedea cu ochiul liber peste 2000 de stele. Constelațiile sunt grupuri de stele, care nu au altă legătură decât că, de unde le privim noi, ele se văd împreună și unindu-le cu o linie imaginară se obține forma unui obiect (vezi poza). Din cele 48 de constelații catalogate de Ptolemeu, 47 sunt actuale, unele fiind cunoscute din vremea Babilonului. În prezent sunt identificate 88 de constelații (vezi lista lor), cele din emisfera nordică au denumiri după personaje sau creaturi din mitologia greacă, cele mai multe fiind identificate de vechii greci. Cele din emisfera sudică au fost identificate în secolele XVI – XVIII, în vremea marilor expediții geografice pe coastele sudice. De aceea unele au denumiri moderne: Pompa, Telescopul, Orologiul/Pendula, Pupa, Busola.
În mișcarea sa aparentă, de-a lungul unui an, Soarele străbate cele 12 constelații, corespunzătoare celor 12 luni dintr-un an. Lista începe cu cea care conține momentul când Soarele se află în punctul vernal, pe meridianul zero, în momentul când Soarele trece deasupra ecuatorului ceresc, deci în emisfera nordică, adică echinocțiul de primăvară, ce are loc în jurul datei de 21 martie (momentul nu e fix, din cauza precesiei).

1. Berbec: 21 martie - 20 aprilie
2. Taur: 21 aprilie - 21 mai
3. Gemeni: 22 mai - 21 iunie
4. Rac: 22 iunie - 22 iulie
5. Leu: 23 iulie - 22 august
6. Fecioară: 23 august - 21 septembrie
7. Balanţă: 22 septembrie - 23 octombrie
8. Scorpion: 24 octombrie - 21 noiembrie
9. Săgetător: 22 noiembrie - 20 decembrie
10. Capricorn: 21 decembrie - 19 ianuarie
11. Vărsător: 20 ianuarie - 18 februarie
12. Peşti: 19 februarie - 20 martie



În iulie Soarele răsare în constelația Rac și va călători pe cer urmând linia roșie din fotografie: ecliptica, trecând prin celelalte constelații zodiacale.

CONSTELAȚII (partea I - PTOLEMEU)

"I know that I am mortal and the creature of a day; but when I search out the massed wheeling circles of the stars, my feet no longer touch the earth, but, side by side with Zeus himself, I take my fill of ambrosia, the food of the gods."

”Știu că sunt muritor și o creatură trecătoare, dar când privesc îngrămădirea de stele rotindu-se în cercuri, picioarele mele nu mai ating Pământul și stau alături de Zeus, sorbind din cupa cu ambrozie, hrana zeilor.” -- Claudius Ptolemaeus



Multe constelații sunt foarte vechi, sunt cunoscute din antichitate.
PTOLEMEU (83 – 161, e.n.), matematician, astronom, geograf, astrolog, a trăit în Egiptul sub stăpânire romană și a murit la Alexandria. A scris mai multe cărți, astronomia fiind tratată în ALMAGEST. Lucrarea are o deosebită valoare pentru că prezintă informațiile sub formă de tabele, ceea ce o face ușor de folosit chiar în lansarea unor predicții în legătură cu fenomenele studiate de el. Astronomia în antichitate avea doi strămoși: pe babilonieni, care au dezvoltat tehnicile de calcul matematic necesare și pe astronomii greci, în special Hipparh ( 190 – 120 î.e.n.), care au imaginat modele geometrice pentru descrierea mișcării corpurilor cerești. Ptolemeu s-a bazat pe observații și informații vechi de câtava sute de ani, dar care nu erau sistematizate. Aici intervine meritul său, mai ales că, de la Hipparh s-a păstrat foarte puțin. Hiparh a descris o metodă de a explica eclipsele și a descoperit precesia.
Almagest conține cinci idei de bază:
1 - cerul e ca o sferă și mișcările sunt sferice;
2 – Pământul este o sferă;
3 – Pământul este centrul Universului;
4 – Pământul nu are dimensiuni și e tratat ca un punct pentru a determina distanțele până la alte corpuri cerești;
5 – Pământul nu se mișcă.
Astăzi, unele din aceste idei nu mai sunt acceptate, dar trebuie să recunoaștem claritatea și îndrăzneala lor pentru vremea când a trăit Ptolemeu și telescopul nu se inventase, încă.
Almagest conține și un catalog al stelelor, preluat de la Hipparh și îmbogățit. Constelațiile (48, la număr) acopereau doar partea de cer pe care o vedeau ei și erau formate din 1022 de stele, cea mai strălucitoare având magnitudinea 1, iar cea mai slabă (văzută cu ochiul liber) avea magnitudinea 6). Ptolemeu a imaginat un model de Univers, plasând, cum știm, Pământul în centru și Soarele rotindu-se în jurul acestuia, modelul geocentric, concepție greșită, bazată doar pe observații. Modelul geocentric al lui Ptolemeu a rezistat până la revoluția copernicană ( secolul XVI). Din tabelele făcute de el se pot face previziuni ale eclipselor de Soare și de Lună și se poate anticipa când și unde răsare sau apune o stea. A întocmit un calendar/almanah bazat pe apariția sau dispariția unor stele în cursul uni an, așa-numitul zodiac, cum îl cunoaștem noi astăzi.



Așa arătau tabelele întocmite de marele învățat. Pagină păstrată acum la Biblioteca Vatican, într-o traducere în limba arabă.

1 AUGUST 2008 - eclipsă parțială de Soare

===NU RATAȚI!!===
Chiar dacă este o eclipsă parțială, nu o ratați.
Începe la 12h19min și ține până la 13h54min. Pentru latitudinea noastră, vom vedea un Soare acoperit în proporție de 18%. Să sperăm că va fi cer senin să avem vizibilitate bună. Nu uitați ochelarii de eclipsă sau un geam afumat cu o lumânare aplecată, ca să scoată mult fum. Succes!

METEORIȚI, METEORI, ASTEROIZI, COMETE

Cel mai mare meteorit găsit pe Pământ. Are 2,7m x 2,7m x 0,9m și conține fier, nichel și urme de cobalt. Se numește HOBA și a fost descoperit în Namibia. În 1920 masa lui era estimată la 66 de tone, dar acum, din cauza vandalismului, masa lui s-a redus la 60 de tone. Unii colecționează meteoriți...



Foto-cel mai mare meteorit descoperit in SUA. Are peste 14 tone.

Meteoriți = bucăți de diferite dimensiuni și forme ce rezultă în urma coliziunii dintre asteroizi sau din dezintegrarea unor comete. Mereu cad meteoriți pe Pământ, dar când aceștia intră în atmosferă se aprind, din cauza vitezelor mari și a frecării cu aerul, și pe Pământ ajunge doar un praf fin, pe care nu-l sesizăm. Uneori, când meteoritul a avut dimensiuni mai mari, poate ajunge pe Pământ sub forma unui corp de la câteva grame până la câteva kilograme, sau foarte rar, meteoritul ar fi putut fi gigantic, cum se crede ca a fost cel care a căzut pe Pământ în urmă cu 65 de milioane de ani și a provocat un crater de 180 km diametru, în ocean, aproape de Peninsula Yucatan. De acest eveniment este legată una din teoriile ce încearcă să explice dispariția dinozaurilor.

Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul mai aproape de vremea noastră a căzut în zona TUNGUSKA din Siberia, unde a culcat la pământ peste 80 de milioane de copaci. Arderea s-a consumat complet în aer, dar unda de șoc a fost comparată cu cea a unui cutremur de 5 grade pe scara Richter.

Cât timp călătoresc prin spațiul cosmic aceste fragmente se numesc meteoriți, iar atunci când intră în atmosfera Pământului se numesc meteori sau stele căzătoare sau ploaie de meteoriți și formează un spectacol grandios.
De la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august puteți vedea stele căzătoare în constelația Aquaris, ploaie de stele numită Delta Aquarides, care are maximul la 28, 29 iulie. La jumătatea lui august avem o altă ploaie de stele, dar acum meteoriții provin din Perseide.
SFAT- NU RATAȚI ASEMENEA SPECTACOLE...

Asteroizi (planetoizi) = corpuri cerești care orbitează în jurul Soarelui, mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriții. Au diametre cuprinse între cîțiva metri și câteva sute de kilometri. Au forme destul de neregulate, dar, mai rar, pot fi și sferici. Sunt corpuri din rocă solidă cu un conținut mai mare sau mai mic de metale. Între Marte și Jupiter se află așa-numita "centură de asteroizi", unde s-a estimat ca ar fi peste 750 000 de asteroizi cu lungimi mai mari de 1Km și de unde provin cei mai mulți meteoriți găsiți pe Terra. Au fost descoperiți, însă, și meteoriți proveniți de pe Lună, Marte, sau de aiurea.




Cometele = corpuri cerești care se rotesc în jurul unei stele, dar se deosebesc de asteroizi prin formă și compoziție. Le vine numele din grecescul komē, care înseamnă coamă.



Cometele au un nucleu solid din gaze înghețate și praf, au o coamă din gaze ce înconjoară nucleul și mai au o coadă lungă din praf și gaze. Ele se rotesc în jurul stelei, multe din ele având traiectorii foarte alungite și o anumită perioadă de rotație. În sistemul nostru solar cea mai populară și cunoscută este cometa Halley, care apare odată la 76 de ani, ultima apariție a fost în 1986, dar nu a fost prea spectaculoasă.
Ca o cometă să fie un spectacol deosebit pentru pământeni, trebuie ca ea să fie cât mai aproape de Pământ pentru a fi văzută cu ochiul liber și cât mai strălucitoare, ceea ce nu s-a întâmplat cu Halley la ultima sa apariție. Un spectacol măreț a oferit cometa West (prima fototgrafie),care a fost văzută în martie 1975 și a cărei perioadă a fost estimată la 559 000 de ani. "Marea cometă" a anului 1995 a fost cometa Hyakutake (a doua fotografie) descoperită de un astronom amator japonez, foarte frumoasă și strălucitoare, având magnitudinea 11. Ea a trecut aproximativ la 2 UA de Soare. ( O unitate astronomică = UA = distanța dintre Pământ și Soare, adică aproximativ 150 de milioane de Km. Corpuri rătăcitoare printre stele, cu apariții spectaculoase și cu vizibilitate bună de pe Pământ, cometele erau privite, până nu demult, ca semne divine, rău prevestitoare, care băgau spaima în oameni.


O celebră tapiserie din anul 1066 în care este reprezentat Guillaume Cuceritorul, moment când armatele normande cuceresc Anglia. Pe firmament se vede cometa Halley, surprinsă de creatorul tapiseriei.

În anul 1705 Edmond_Halley a calculat perioada de rotație în jurul Soarelui a cometei și a estimat că, dacă a fost văzută în anul 1682, ea va fi revăzută din nou în anul 1758, având o periodicitate de 76 de ani, după calculele lui Halley făcute in anul 1705. Când cometa a apărut la data estimată de Halley, a fost botezată cu numele acestuia.
Halley, prieten cu Newton, l-a convins pe Newton să scrie 'Principia' și se pare că tot el a plătit și cheltuielile de publicare.

FRICA FAȚĂ DE RADIAȚII...

Asist în fiecare zi la discuții năucitoare despre radiații... că sunt din ce în ce mai puternice, că sunt foarte nocive, că răspund pentru înmulțirea numărului de cazuri de cancer...Cuvântul radiații a ajuns sa fie considerat un bau-bau, care o să ne răpună pe toți, curând...


Ce nu știu oamenii este că spectrul radiațiilor este foarte larg. Și în afară de radiațiile electromagnetice(din desen), mai sunt și alte radiații emise de nucleele unor elemente chimice instabile (radiațiile alfa, beta și gamma).
Radiațiile electromagnetice se întind pe un domeniu de 26 de ordine de mărime, adică de la 1 la 100 000 000 000 000 000 000 000 000 (o sută de milioane de miliarde de miliarde), sau 10 la puterea 26 , cum spunem noi la școală. Pe această plajă foarte întinsă, radiația vizibilă=lumina, abia dacă se întinde pe un ordin de mărime (între 700 nanometri pentru culoarea roșie și 400 de nanometri pentru culoarea violet).
Cu cât frecvența radiației este mai mare, lungimea de undă e mai mică, cele două mărimi fiind invers proporționale. Pe măsură ce frecvența crește, crește și energia radiației, iar peste un anumit ordin de mărime, radiația devine periculoasă.
Unde întâlnim radiațiile, la ce ne folosesc și când devin periculoase?
1. Curentul electric alternativ are frecvențele cele mai mici din spectru. Nu mai spun la ce e bun, știm toți acest lucru.
2. Radiațiile hertziene sau undele radio merg până la frecvențe de 1000 de MHz. și sunt folosite în comunicații radio – TV și nu numai.
3. Microundele - pentru radar si preparat mâncare.
4. Radiația infraroșie sau radiația calorică este emisă de corpuri în funcție de temperatura acestora. Ați văzut filmare în infraroșu făcută noaptea?
5. Lumina. Nu detaliez.
6. Radiația ultravioletă este cea care ne bronzează, dar trebuie să ne expunem la Soare cu măsură, pentru a evita arsurile pielii. În prezența acestei radiații se fixează vitamina D în oasele noastre și nu suntem niște rahitici. De la aceste frecvențe în sus, radiațiile sunt periculoase, dar noi suntem protejați de atmosferă, care nu permite trecerea acestor radiații, sau permite foarte puțin.(vezi ferestrele de trecere a radiațiilor prin atmosferă)
7. Radiația X, e periculoasă, dar folosită cu grijă în instalții speciale, ne ajută să vedem în interiorul corpului uman sau în locuri greu accesibile (furnale, de ex.), făcând radiografii.
8. Radiația gamma este cea mai periculoasă, dar are și multe aplicații practice în medicină, defectoscopie, producere de energie electrică, datarea rocilor și fosilelor etc.
Nu ne putem ascunde de radiații nicăieri, deoarece suntem "bombardați" din toate direcțiile din pământ, din sol, din aer, din atmosferă, din alimente. Partea bună este că ne-am adaptat la acest fond natural de radiații și nu trebuie să depășim niște limite maxime permise, stabilite științific. Studiile arată că omul nu a reușit să producă mari modificări ale valorilor fondului de radiații prin activitățile de zi cu zi( medicină, industrie, energetică nucleară etc.)Ne place să credem că OMUL este măsura tuturor lucrurilor și că este mare și stăpân pe această planetă, dar este totuși o ființă fragilă și neputincioasă din multe puncte de vedere. În acest caz, e de bine, înseamnă că nu poate produce schimbări apocaliptice la scară globală. Pământul e totuși, URIAȘ...

Telescopul Hubble

De la Galilei încoace, astronomii au avut un singur scop-să vadă mai mult, mai departe, mai adânc în spațiul cosmic.
Telescopul Hubble (The Hubble Space Telescope, prescurtat și HST sau, simplu, Hubble), lansat la 24 aprilie 1990 de NASA, este un mare și longeviv succes în cursa pentru cucerirea spațiului.
(Se numește așa după marele astronom american EDWIN HUBBLE cel care a schimbat percepția astronomilor despre Univers, demonstrând că Milky Way nu e singura galaxie și ca galaxiile fug una de alta, deci Universul e în expansiune.)
Aflat deasupra atmosferei, care absoarbe o parte din lumina și radiațiile ce vin din cosmos, telescopul poate „vedea” mult mai bine decât telescoapele montate pe Pământ, Hubble înlăturând un obstacol din calea telescoapelor și ochilor noștri: atmosfera.
Este de mărimea unui autobuz și funcționează cu energia pe care ar avea-o necesară 28 de becuri de 100 Watt.
Hubble se învârtește în jurul Pământului cu 8 Km/s și face o rotație completă în 97 de minute. Dacă un avion s-ar deplasa cu această viteză pe Pământ ar parcurge distanța Bistrița-București (400Km) în 50 de secunde sau ar traversa SUA de la est la vest în 10 minute.
Hubble parcurge peste 241 de milioane de Km pe an. Este pe o orbită joasă față de Pământ (aprox. 589Km.) și lucrează în domeniile de lungimi de undă pentru radiația optică (vizibilă), radiația ultravioletă și infraroșul apropiat.
Unde este Hubble acum...Poți vedea dacă faci clic pe acest link.

Este utilat cu instrumente care au scopuri precise:
- camera de supraveghere - Advanced Camera for Surveys (ACS)
- spectrometru - Advanced Camera for Surveys (ACS)= senzorul de căldură
- spectrograful - Space Telescope Imaging Spectrograph (STIS)=care funcționează ca o prismă, luând “amprentele” stelelor după lumina emisă
- aparatul fotografic - Wide Field and Planetary Camera 2 (WFPC2)- cel care a furnizat deja fotografii celebre din spațiul adânc
- senzori de gidaj și măsurători - Fine Guidance Sensors (FGS) – pentru menținerea lui Hubble în poziție corectă și pentru măsurători astronomice.



Hubble văzut de pe naveta spațială Discovery în timpul celei de a doua misiuni de întreținere și utilare cu aparatură a telescopului. Misiunea de atunci a durat 10 zile (11-21 februarie 1997).






Alături vedeți un membru al echipajului lucrând în exteriorul lui Hubble. Se vede Pământul în spatele lui și spațiul întunecat...
brrrrrrrrrr....

STELE. MAGNITUDINE.

Unele stele ne apar mai strălucitoare decât altele. Aceasta nu este neapărat din cauză că acele stele strălucitoare sunt şi mai mari. Este o strălucire aparentă şi depinde de trei factori: 1-cât de mare e steaua respectivă, 2-cât de departe este ea faţă de Pământ, 3-câtă lumină emite steaua în realitate. Aşa se face că, nouă ne apare Soarele ca fiind cea mai strălucitoare stea, deşi ea este de mărime mijlocie, dar este cel mai aproape de noi şi de aceea ne apare cel mai strălucitor de pe cer.
Noi măsurăm strălucirea unei stele, aşa cum o vedem cu ochiul liber, cu ajutorul unei mărimi numită magnitudine. Cuvântul a fost introdus de astronomul grec Hipparh (cca. 190 î.Hr. — cca.120 î.Hr), fondatorul astronomiei ştiinţifice și popularizat de Ptolemeu în ALMAGEST. Cuvântul în sine, se traduce prin mărime. O stea foarte strălucitoare poate avea magnitudinea 1, sau mai puţin, iar o stea care se vede slab cu ochiul liber, magnitudinea 6 sau 7. Cu cât magnitudinea e mai mică, steaua e mai strălucitoare. Cu un telescop puternic pot fi văzute stele slabe cu magnitudinea în jur de 20. Planetele cele mai strălucitoare pot avea magnitudini de la -1 la -4.
Din cauza atmosferei Pământului, a poluării şi a luminilor din oraş, din miliardele de stele, noi vedem cu ochiul liber pe un cer senin aproximativ 2500 de stele.
Iată cum arăta harta cerului azi dimineaţă, la răsăritul Soarelui.
Şi iată câteva exemple de magnitudini. Fă clic pe hartă:


Soarele -26,69
Venus -3,58
Mercur -0,83
Vega,Lira 0.00
Betelgeuse,Orion 0,45
Altair,Acvila 0,75
Polaris,Ursa Mică 1,95
Pollux,Gemenii 4,20



Așa arăta cerul seara la ora 19,oo. Soarele este spre apus, Luna, cu magnitudinea -11,74, se pregatește să apară la orizont. Stelele nu se văd încă din cauza luminii Soarelui, încă intense, dar sunt trasate constelațiile.
CER SENIN, TUTUROR !


Și așa arăta cerul la 10 seara, când m-am întors de la Zilele Bistriței, după ce am ascultat trupa PREFIX990...FRUMOS !

Care a fost cel mai mare savant din toate timpurile?

Londra - locul în care s-a născut ştiinţa modernă

Isaac Newton
Fizicianul englez Isaac Newton a fost votat cel mai mare savant din toate timpurile.
Întrebarea "Care a fost cel mai mare savant din toate timpurile?" a fost, la sfârşitul mileniului trecut, subiectul unui sondaj despre care s-a vorbit mult în Marea Britanie.

Numele care a câştigat concursul a fost, în cele din urmă, Sir ISAAC NEWTON.
De aproape 400 de ani, Newton este prototipul fizicianului şi al savantului de succes.
Iată câteva din cărţile scrise de Newton:
-Metoda fluxiunilor-1671
-Principiile matematice ale filozofiei naturale-1687
-Optica-1704
-Aritmetica Universală-1707
Dintre toate, Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica (Latină) - "Mathematical Principles of Natural Philosophy",sau Principiile matematice ale filozofiei naturale ,cunoscută mai pe scurt ca Principia sau Principia Mathematica, este o operă în trei volume şi a fost publicată pentru prima dată la 5 iulie 1687. Este recunoscută drept una din cele mai importante cărţi scrise vreodată. Ea conţine legile de mişcare ce constituie fundamentul mecanicii clasice, dar şi legea atracţiei universale de care ascultă planetele (şi nu numai) în mişcarea lor.

În fotografia din stânga este prima ediție a Principiilor, care a aparținut marelui Newton.

SATURN = o bijuterie !!!!

SATURN = bijuteria Sistemului Solar
La 15 octombrie 1997, NASA a trimis spre planeta cu inele, Saturn, (a șasea planetă de la Soare, supranumită și bijuteria Sistemului nostru Solar) misiunea Cassini-Huygens, despre care am mai vorbit.

La 1 iulie 2004, după 7 ani de la lansare și 2,2 miliarde de Km parcurși, sonda a început să orbiteze în jurul lui Saturn.
În momentul când public acest post, iată cum s-ar vedea Pământul de pe Cassini...(imagine obținută pe simulator). Clik pe poză pentru mărire.

Sonda poartă cu ea un DVD cu
616 400 semnături ale unor oameni din țări de pe Pământ.
În jurul lui Saturn gravitează o mulțime de sateliți, 52 dintre ei având nume oficiale, dar mai există mulți alții fără nume.
Aceștia variază foarte mult ca formă, origine sau mărime. Unii sunt din roci, alții sunt din gheață, unii au cratere sau văi adânci, alții prezintă activitate tectonică.
Cel mai mare dintre ei este TITAN, mai mare decât planeta Mercur și unicul satelit din Sistemul Solar care are atmosferă.

21 IUNIE = CEA MAI LUNGĂ ZI...

Solstițiul de vară, în nord(fig.1)
Solstițiul de iarnă, în sud(fig.2)



Solstițiile
Solstițiul de vară și cel de iarnă sunt cunoscute și ca ziua cea mai lungă și ziua cea mai scurtă dintr-un an. Ele sunt legate de direcția pe care cad razele solare pe Pământ din cauza înclinării axei de rotație a Pământului. La fel ca echinocțiile, aceste evenimente astronomice sunt legate de anotimpuri.
Solstițiul de vară în emisfera nordică are loc în iunie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Racului. În același timp, în emisfera sudică, are loc solstițiul de iarnă, când este ziua cea mai scurtă din an.
Fenomenele se inversează în decembrie, când razele cad perpendicular pe Tropicul Capricornului, în emisfera sudică și acolo este ziua cea mai lungă, iar la noi (în emisfera nordică) e ziua cea mai scurtă din an.

PE MARTE ESTE APĂ!

În 20 iunie echipa științifică ce se ocupă de misiunea Phoenix, ce are ca unul din scopuri să afle dacă există apă pe Marte, a anunțat că au găsit ce au căutat: în urmele făcute de lopățica robotului Phoenix se vede apa sub formă de gheață. Câteva zile mai târziu, urmele albe au dispărut, ceea ce le-a întărit ideea cercetătorilor că urmele sunt întradevăr ace de gheață.

NASA la 50 de ani

CAPE CANAVERAL sau centrul Spaţial Kennedy, se află pe coasta de est a SUA, în statul Florida, la 45 de minute cu maşina spre est de oraşul Orlando. A fost selectat pentru lansare de rachete încă de la 11 mai 1949.



De aici au fost lansate multe rachete spaţiale, începând cu anul 1950. Este cel mai mare centru de lansare a rachetelor, astăzi doar 6 din cele 40 de complexe de lansare construite păstrându-se în folosire.



Cu 1950 începe un capitol nou în cucerirea spaţiului. În iulie 1950 a fost lansată de la Cape Canaveral racheta V-2, după modelul rachetei dezvoltate de regimul lui Hitler şi folosită în al II-lea război mondial. Aceasta a avut ca scop să măsoare temperatura în straturile superioare ale atmosferei şi să studieze radiaţia cosmică. După 7 ani Uniunea Sovietică lansează pe orbite în jurul Pământului primii sateliţi artificiali: SputnikI şi II. În replică, SUA a creat la 1 octombrie 1958 NASA = National Aeronautics and Space Administration. Creată pe un fond de criză şi nesiguranţă, după succesul lui Sputnik, este azi unanim recunoscut rolul său în zborul omului spre Lună, aeronautică, ştiinţe spaţiale, înaltă tehnologie, fiind lider în acest domeniu. Se împlinesc 50 de ani de la apariţia ei. LA MULŢI ANI, NASA!

Şi în curând, va ajunge şi omul pe Marte...Un alt salt uriaş pentru omenire...

Landerul Phoenix ( nu e un rover, va sta pe loc) a ajuns cu bine pe Marte după o călătorie de aproape 10 luni. Paraşuta s-a deschis la timp, "petalele" capsulei, de asemenea, iar Phoenix a "deschis" ochii spre platoul Polului Nord al planetei, trimiţând pe Pământ primele imagini. Specialiştii de la NASA sunt nerăbdători ca robotul să-şi mişte braţul şi să facă primele experimente pentru a depista gheaţă.
Câteva poze...Steagul american, peisaj marţian, piciorul lui Phoenix pe Marte.





MAI MULTE POZE AICI...

7 MIN de TEROARE...

E vorba de ce trebuie să suporte Phoenix, sonda ce va fi în cădere liberă pe Marte în ziua de 25 mai când va amartiza spre polul nord (probabil îngheţat) al planetei şi lansată la 4 august 2007 de NASA.

Să urmăriţi ştirile la TV duminică, 25 mai.

Clustere de galaxii. Unde ne aflăm în Univers...

Galaxiile sunt aglomerări de stele, praf si gaz, ţinute împreuna de gravitaţie. Galaxiile sunt împrăştiate prin univers. Diametrul unei galaxii variază între câteva mii şi jumătate de milion de ani-lumină. Galaxiile mari pot avea mai mult de un miliard de miliarde de stele, iar cele mici câteva miliarde.
Astronomii au fotografiat milioane de galaxii, prin telescop. Se estimează că în universul vizibil există în jur de 100 miliarde de galaxii.
Există 2 tipuri de galaxii: eliptice şi spirale. Toate galaxiile spirale se rotesc; şi unele dintre galaxiile eliptice pot să se rotească, dar mult mai încet.
Calea Lactee (Calea Laptelui, Calea sau Drumul Robilor), este o galaxie spirală cu centrul la 26.000 de ani lumina de noi, iar privită din lateral ne apare ca un disc. Pe unul din braţe se află Soarele.



Se roteşte cu o perioadă de 225 milioane de ani în jurul centrului său. Calea Lactee este o galaxie gigantică având masa de circa 1000 de miliarde de ori mai mare decât a Soarelui şi un diametru de aprox. 100 000 de ani lumină. Conţine între 200 şi 400 de miliarde de stele. Într-o reprezentare la scară, dacă galaxia ar avea un diametru de 130 de Km, atunci Sistemul Solar ar fi de numai 2 mm lărgime. Cum noi locuim în această galaxie, ne e imposibil să o vedem în întregime, dar, se pare că forma ei seamănă bine cu cea a Andromedei (M31), un alt gigant de stele, cel mai apropiat de noi.

Iată o reprezentare în 3D a Căii Laptelui.

Împreună cu alte galaxii (în total 30), formează Grupul Local de galaxii, Andromeda fiind cea mai apropiată de noi, la 2,9 milioane ani-lumină depărtare.
Mai multe galaxii formează un cluster, iar mai multe clustere formează un supercluster.

Calea Lactee împreună cu Grupul Local de galaxii din care face parte aparţine unui supercluster numit VIRGO. Acesta este o mare aglomerare de galaxii ce domină Universul nostru vizibil şi care se află cel mai “aproape” de noi, la 50-70 milioane de ani lumină.
(1 an lumină este unitate de măsură pentru distanţă şi măsoară distanţa parcursă de lumină într-un an).
Superclusterul Virgo conţine aproximativ 2000 de galaxii, iar M87=NGC 4486, M86=NGC 4406 şi M84=NGC 4374 sunt 3 dintre galaxiile cele mai mari şi mai luminoase şi care se află în inima acestuia.

CATALOAGE ASTRONOMICE

În astronomia de amator sunt cunoscute 2 cataloage.
1.Catalogul Messier este o listă de 110 obiecte cereşti şi cuprinde mai ales galaxii, roiuri de stele şi nebuloase. Exemplu: M57 este nebuloasa Ring. Messier a adăugat până la 103, iar restul până la 110 a fost continuat de Pierre Méchain, prieten şi coleg al lui Messier.
Catalogul este un dreptunghi de 10x11 şi se citeşte începând cu prima linie: M1, M2,...,M10, apoi a 2-a linie: M11, M12,ş.a.m.d., îl veţi găsi pe M57 la locul lui în această matrice, pe linia a 6-a, al 7-lea. Puteţi să căutaţi pe M84, M86 şi M87.

Charles Messier
(26 iun. 1730 – 12 aprilie 1817) a fost un astronom francez, cunoscut pentru catalogul astronomic ce cuprindea 103 obiecte cosmice, nebuloase şi roiuri de stele. A mai fost un mare vânător (căutător) de comete, descoperind câteva, care-i poartă numele.




2.Noul Catalog General(NGC = New General Catalog)
conţine aproximativ 8000 de obiecte din spaţiul indepărtat, nu doar galaxii. A fost alcătuit de astronomul danezo-irlandez John Louis Emil Dreyer (13 feb. 1852 –sept. 1926), folosind mai ales observaţiile lui William Herschel

Sir Frederick William Herschel,
(15 Nov. 1738 – 25 August 1822) a fost astronom britanic de origine germană şi a devenit faimos prin descoperirea planetei Uranus în 1781 si apoi a 4 din cei 27 de sateliţi cunoscuţi ai planetei. A mai descoperit radiaţia infraroşie, dar a făcut şi alte descoperiri astronomice.