Hartley - cometa cu coada verde

Zilele acestea ne vizitează cometa Hartley, care are o perioadă de 6 ani. La 20 octombrie a fost cel mai aproape de Pământ, iar la 28 octombrie va fi cel mai aproape de Soare. Ea ar putea fi văzută chiar cu ochiul liber pe un cer negru, undeva departe de aşezările omeneşti, dar se poate vedea uşor printr-un binoclu.

Momentul bun pentru observaţii este spre dimineaţă în apropierea constelaţiei Auriga.
Mai multe imagini.

pentru elevii din clasa a VI-a

Căutaţi aici:

http://invatatifizica.blogspot.com/

Săptămâna mondială a spaţiului cosmic

Ne-am înscris.

Mai sunt şi alte şcoli din România înscrise.

Sapt mond a spatiului cosmic. 2010

View more presentations from Elena.

Later edit:
În 6 octombrie am defilat prin curtea şcolii şi prin oraş "costumaţi" în extratereştri.
Iată-ne ce frumoşi suntem!

Harvest Moon, Luna recoltei

Înainte sau după echinoxul de toamnă, cerul de seară ne răsfaţă cu o lună admirabilă. Englezii o numesc „Harvest Moon” şi se crede că numele vine de la faptul că ea apare aproape de faza de lună plină şi ca lună plină la sfârşitul lunii septembrie când este echinoxul de toamnă, dar şi luna când oamenii îşi adună recoltele de pe câmp. Este cumva „Luna recoltei” în traducere românească. Este interesant de ştiut că în această perioadă Luna răsare cu aproximativ 30 de minute mai târziu în fiecare zi. Acest timp e mai scurt decât în alte perioade ale anului când este de aproximativ 50 de minute. Cum toamna zilele se micşorează treptat în emisfera nordică, datorită fenomenului amintit anterior, ţăranii care lucrau la câmp nu erau obligaţi să încheie munca prea devreme pentru că imediat după apusul soarelui, la 30 de minute se ridica pe cer o lună plină care le asigura lumina necesară continuării lucrului. Acesta este poate motivul pentru care oamenii privesc cu admiraţie Luna plină în această perioadă. Poveştile brodate pe seama Lunii ne fac să o vedem uneori cu alţi ochi: parcă e mai mare decât de obicei, parcă e mai roşie, parcă e altfel. Toate acestea sunt doar iluzii optice, în realitate Luna e la fel de mare şi are aceeaşi culoare. Doar grosimea atmosferei prin care o privim noi ne face să o vedem altfel, sau să ni se pară că e altfel.

Fiecare Lună plină din cele 12 dintr-un an are câte un nume dat de oameni la diferite momente de timp.

 Stan şi Bran cântând şi dansând "Shine On Harvest Moon"

Shine On Harvest Moon
By Nora Bayes and Jack Norworth (1903)
Este o melodie populară americană de pe la 1900. despre 2 îndrăgostiţi.
Lyrics:
 The night was mighty dark so you could hardly see,
For the moon refused to shine.
Couple sitting underneath a willow tree,
For love they did pine.
Little maid was kinda 'fraid of darkness
So she said, "I guess I'll go."
Boy began to sigh, looked up at the sky,
And told the moon his little tale of woe

Chorus
Oh, Shine on, shine on, harvest moon
Up in the sky;
I ain't had no lovin' Since January, April, June or July.
Snow time ain't no time to stay
Outdoors and spoon;
So shine on, shine on, harvest moon,
For me and my gal.

 I can't see why a boy should sigh when by his side
Is the girl he loves so true,
All he has to say is:
"Won't you be my bride,
For I love you,
I can't see why
I'm telling you this secret,
When I know that you can guess.
" Harvest moon will smile,
Shine on all the while,
If the little girl should answer "yes."

Sunt convinsă că şi voi aţi observat în serile trecute cum se ridica maiestuos Luna plină pe cer seara după ora 7, imediat după apusul Soarelui. Chiar şi zilele acestea Luna ne oferă un frumos spectacol, chiar dacă nu mai e plină. Doar uitaţi-vă seara spre răsărit, pe la ora 21.

Cum te poţi documenta despre eclipse...

Mergi pe site-ul NASA şi vei găsi informaţii despre eclipse ce se întind pe o perioadă de 5000 de ani. 

La pagina despre eclipse faceţi clic pe Partial Solar Eclipse of 2011 Jan 04 din cadrul eclipselor anului 2011 şi veţi găsi o mulţime de informaţii despre eclipsele anului 2011, de Soare sau de Lună. 

Prima eclipsă a anului este una parţială de Soare, în data de 4 ianuarie 2011. 

Va fi ultima zi din vacanţa noastră de iarnă. Dacă va fi o zi senină să putem observa eclipsa vom folosi ochelari speciali. 

(Elevii de clasa a VI-a au astfel de ochelari în caietul special de fizică).

 

 Pentru Bucureşti, România, avem o eclipsă parţială care va începe la răsăritul Soarelui, la ora 7:08, va avea maximul la ora 8:35 şi se va încheia la ora 10:09. Ştiu lucrurile acestea din  

Table 1 din pagina eclipselor anului 2011.

În preajma evenimentului vom mai vorbi despre el, dar până atunci, sper că aceste informaţii v-au fost de ajutor. Succes în căutările voastre despre eclipse şi spor la învăţat limba engleză!

Incredibil! Atlantis pe dinăuntru...

Aruncaţi o privire să vedeţi minunea secolului XX: o navetă spaţială pe dinăuntru.

 

Ce fel de om să fii ca să domini toate acele instrumente? Nu e de mirare că o navetă a costat câteva miliarde de dolari. Dar acum NASA nu mai primeşte bani de la guvern şi anul acesta navetele sunt retrase una după alta în hangare.
De la luxul de a călători cu naveta spaţială, cosmonauţii s-au întors la capsula Soyuz, unde aterizarea nu mai este chiar aşa de lină...

AURORA BOREALĂ ÎN DIRECT PE NET

 Pentru a putea urmări maximul de activitate solară aşteptat în 2013, Canadian Space Agency a lansat proiectul AURORA_MAX unde poate fi văzută în timp real (în direct) aurora polară. Tot aici poate fi observată în direct şi activitatea solară sau puteţi urmări evenimentele simultan (Soarele şi aurora).

În linkul acesta veţi găsi imagini ale Soarelui în direct, aşa cum este el văzut de diferite observatoare şi în diferite tipuri de radiaţii: SOHO, SDO, solarmonitor etc.

Mai anul trecut, pe Soare nu se observa nici o pată. De ceva vreme au apărut mici pete, semn că activitatea solară se intensifică. Vom urmări pe imaginile transmise de observatoarele spaţiale legătura dintre numărul de pete, intensitatea vântului solar şi mărimea aurorelor boreale. Vom avea un spectacol din ce în ce mai frumos, pe măsură ce soarele are mai multe pete (activitate solară intensă).

Ce-am văzut în seara asta...

Am fost cu elevii mei la observaţii cu telescopul. A fost senin şi a fost Luna plină.

 După ce ne-am uitat la craterele şi mările lunare, s-a ridicat deasupra orizontului şi Jupiter şi am aruncat o privire şi spre el. Mâine copiii îmi vor povesti impresiile lor după prima seară de observaţii astronomice cu un telescop nu tocmai performant.

21, 22, 23 septembrie, de văzut!

În serile următoare se pot vedea lucruri interesante imediat după apusul Soarelui, după ora 20, deasupra orizontului estic. Lângă Luna plină se vad planetele Jupiter şi Uranus. Pentru Uranus este necesar un binoclu sau telescop. În 23 septembrie este şi echinocţiul de toamnă când Soarele trece ecuatorul ceresc în emisfera sudică, la noi zilele se scurtează vestind venirea iernii, iar în emisfera australă zilele devin mai lungi anuntând sosirea verii australe.

Triunghiul de vară

În jurul orei 21, când se înserează bine şi se văd primele stele, dacă ridici privirea deasupra capului vei observa trei stele mari. Ele formează triunghiul de vară şi fac parte din trei constelaţii diferite: Deneb e în Lebăda, Vega e în Lira, iar Altair e în Acvila. Acum e Lună plină, dar până răsare Luna, le puteţi vedea. Peste câteva zile se anunţă ploaie, aşa că profitaţi de zilele senine.

Găsiţi amănunte şi aici.

P.S. PERSEIDELE

Cum am văzut Perseidele...

Trebuie să fii un romantic incurabil sau un astronom amator obsedat de fenomenele astronomice să ieşi după miezul nopţii din culcuşul tău ca să prinzi o stea căzătoare. Aşa m-am văzut pe mine azi noapte umblând pe câteva străzi din oraş să găsesc un loc mai ferit de lumină pentru a observa meteorii din curentul Perseide. Când am găsit un loc bun şi m-am uitat pe direcţia nord est, între Perseu şi Cassiopeia, am uitat de căinii vagabonzi şi am privit spectacolul. Chiar dacă cerul nu era perfect negru, am reuşit să număr cam un meteor pe minut. Unii durau mai mult şi lăsau urme lungi şi groase, alţii erau ca nişte scântei scurte. Şi toţi porneau din zona constelaţiei Perseu, zonă pe unde are traseul cometa Swift-Tuttle în drumul ei în jurul Soarelui. Apropiindu-se de Soare gheaţa din cometă se evaporă şi resturi de praf rămân pe traiectoria ei. Când Pământul traversează această zonă în lunile august ale fiecărui an, resturi din corpul cometei sunt atrase de Pământ şi intră în atmosferă cu viteze de mii de km/h formându-se un flux de meteori sau stele căzătoare.

P.S. La reuşita observaţiilor mele a contribuit şi doamna Lună prin absenţă. Când Luna e pe cer sunt slabe şanse să vezi ceva din oraş. Acum Luna a fost în faza de Lună nouă, deci noapte fără lumina Lunii.

PERSEIDELE. Ploaie de stele

Pentru cine nu poate dormi, un sfat: urmăriţi ploaia de stele. Curentul de meteori "Perseide" va avea maximul în noaptea de 12 spre 13 august, în jurul orei 2 dimineaţa, când este probabil să se producă aproximativ 100 se astfel de evenimente: particule mici de praf cosmic, resturi dintr-o cometă, intră în atmosfera Pământului cu viteză mare şi se aprind datorită frecării cu aerul. Meteori pot fi observaţi în perioada 17 iulie-24 august, dar în oraşe fenomenele se observă mai greu din cauza poluării luminoase. Dacă prindeţi o noapte frumoasă în perioada amintită, vă culcaţi pe spate şi fixaţi zona de cer dintre constelaţiile Perseu şi Casiopeia, în apropierea Pleiadelor (ar fi cam la nord-est pe la miezul nopţii) şi...SUCCES!

Naveta ATLANTIS - la pensie

În 14 mai Atlantis şi-a început ultimul zbor înainte de a fi retrasă din activitate. NASA a anunţat că 2010 este ultiml an în care flotila spaţială va mai funcţiona (nu mai au finanţare de la bugetul statului). Rând pe rând, navetele spaţiale se retrag în hangare după lunga lor activitate: Atlantis are 32 de zboruri la activ, Discovery-39, Endeavour-25.




Telescopul HUBBLE a fost vizitat în mai 2009 de Atlantis, vezi aici, pentru a prelungi viaţa telescopului şi a monta câteva instrumente în plus.





Alte zboruri de alimentare cu materiale sau de transport echipaje pentru Staţia Spaţială Internaţională se realizează cu rachete Arianne (Franţa) sau Soyuz (Rusia), unele din ele fără echipaj.

Să le dorim aterizare uşoară celor de pe Atlantis după cele 12 zile cât va dura ultima misiune a navetei, STS-132.

.

Jupiter a ajuns într-o dungă...

...şi nu e pentru prima dată, după cum l-a mai fotografiat Pioneer10 în 1973. Banda s-a mai vaporizat şi în 1990. Se pare că fenomenul se produce atunci când palneta se află mai aproape de Soare.
În mod normal Jupiter are două benzi întunecate, de o parte şi de alta a ecuatorului său, dar anul acesta Jupiter ne apare fără banda din regiunea sudică, bandă ce era la locul ei anul trecut.

Jupiter loses a stripe

Trei planete pe cerul de seară

Trei planete pe cerul de seară

A venit timpul ca trei planete să fie observabile cu ochiul liber pe cerul de seară: Venus (Luceafărul de seară), Marte şi Saturn.

Eclipsele anului 2010

M-au întrebat elevii mei ce eclipse vor avea loc în anul 2010. Am căutat şi am aflat lucruri nu tocmai îmbucurătoare. Spun acest lucru pentru că eclipsele de orice fel sunt mereu un spectacol astronomic care nu trebuie ratat dacă acest lucru ar depinde numai de noi, dar în România nu vom avea parte curând de o eclipsă totală de Soare. Secolul trecut a avut 2 eclipse  totale de Soare, în 1961 şi 1999 (pe cea din 11 aug. 1999 am văzut-o foarte bine), iar în secolul acesta  nu va fi nici o eclipsă de Soare totală, ci printre altele parţiale va fi una aproape de totalitate (99%) abia în 3 sept 2081.  
Vă doresc viaţă lungă să o puteţi vedea!

Anul 2010 este mai sărac în eclipse comparativ cu anul 2009.

Prima eclipsă din an a fost eclipsa inelară de Soare care s-a produs în 15 ianuarie. Pentru că Luna era la apogeu (cel mai departe de Pământ) ne apărea mai mică decât de obicei şi nu acoperea tot discul Soarelui, lucru ce face să se producă acest tip ce eclipsă inelară. Din Soare se mai vede un inel subţire în jurul Lunii.

Eclipsa din 15 ianuarie filmată din sudul Indiei.

Eclipsa parţială de Lună din 26 iunie 2010 va dura 2 ore şi 40 de minute şi se va vedea din Asia şi din cele două Americi.

Eclipsa totală de Soare din 11 iulie 2010 va dura 5 minute şi 20 de secunde în faza maximă şi va fi vizibilă din Pacificul de Sud, Insula Paştelui, Insulele Cook, alte insule izolate şi în sudul statelor Chile şi Argentina.

Aveţi aici o hartă interactivă să vedeţi traseul umbrei Lunii. Altă animaţie.

Eclipsa totală de Lună din 21 decembrie 2010 va dura 1 oră şi 28 de minute şi va fi vizibilă foarte bine din America de Nord. Din Europa se va vedea ultima parte a eclipsei, iar asiaticii vor vedea Luna răsărind deja eclipsată (interesant). Dacă europenii vor să vadă toată eclipsa ar trebui să se deplaseze în Scandinavia, mai la nord, deci.

Animaţie a eclipselor de Soare până în 2857.

În tabel sunt trecute toate eclipsele de Soare pe durata a 5 000 de ani, din anul 2000 î.e.n. până în anul 3000.

Alte site-uri despre eclipse

Ceaţă şi la NASA

Norii de deasupra oraşului mă împiedică să mai fac observaţii astronomice. Foarte puţine seri şi nopţi au fost senine în acest an şi dacă mai erupe încă un vulcan în Islanda s-ar putea să avem un an fără vară şi cer senin, aşa cum s-a mai intâmplat acum 200 de ani în Europa.
Nici la NASA nu e mai bine. Din cauza ceţii şi a timpului nefavorabil naveta Discovery nu a putut ateriza luni, 19 aprilie, aterizarea fiind amânată pentru azi, 20 aprilie. Între timp naveta se plimbă deasupra Pământului aşteptând semnalul de aterizare marţi dimineaţa la răsăritul Soarelui, când prognoza meteo este favorabilă. Astfel, cei 7 astronauţi vor petrece 15 zile în spaţiu, cu o zi în plus faţă de programul iniţial. Să le dorim aterizare uşoară celor 7 temerari.

Viteza luminii

Suntem atât de familiarizaţi cu lumina încât nici nu ne mai punem întrebarea ce este lumina. Întrebarea i-a frământat doar pe astronomi şi pe fizicieni de-a lungul timpului. Cât de repede se propagă lumina de la o sursă, iarăşi este o problemă pe care nici un experiment cotidian nu o poate rezolva. Lumina se propagă cu viteză atât de mare încât am fi tentaţi să spunem că are viteză infinit de mare. De-a lungul istoriei au existat polemici ştiinţifice şi filozofice privind caracterul finit sau infinit al vitezei luminii. Viteza de propagare a luminii este de milioane de ori mai mare decât a sunetului, poate înconjura Pământul de aproximativ 7 ori în decursul unei secunde, parcurge distanţa de la Pământ la Lună în mai puţin de 1,3 secunde. Pentru a fi posibilă măsurarea cu suficientă precizie a valorii vitezei luminii a fost nevoie de tehnici speciale care au evoluat odată cu dezvoltarea diferitelor ramuri ale fizicii. Deşi această problemă a fost atinsă şi în antichitate de Empedocle (finită, 450 ÎC), Aristotel (350 ÎC)şi Heron (100 DC) (infinită) a fost redeschisă în Evul Mediu de Kepler şi Descartes (aprox 1600) (infinită), primul care a încercat să o măsoare şi să rezolve disputa a fost Galilei, în anul 1620. Metoda folosită de Galilei (felinare şi obturatoare) nu a stabilit că lumina ar avea o viteză finită, dar mai târziu, Galilei a teoretizat problema în lucrarea sa „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii” presupunând totuşi că lumina ar avea o viteză foarte mare. Când Galilei a descoperit cei patru mari sateliţi ai lui Jupiter (1610), el şi astronomii vremii au bănuit deja că aceştia vor juca un rol de ceasornic în viitor. Şi iată că tocmai aceste 'ceasuri' au fost folosite pentru determinarea vitezei luminii.

Primele rezultate cantitative au fost obţinute abia în anul 1676 de către Ole Rømer care lucra la Observatorul din Paris şi care studia prin telescop mişcarea satelitului Io al lui Jupiter, deci cu o metodă astronomică. Romer a observat că există abateri de la timpul mediu dintre două eclipse ale satelitului lui Jupiter când Pământul se depărtează sau se apropie de Jupiter în timpul unui an. El a pus aceste abateri pe seama faptului că atunci când observa eclipsele din punctul E lumina avea de parcurs în plus faţă de punctul H o distanţă egala cu diametrul orbitei Pământului, care se cunoştea la vremea aceea din legile lui Kepler. Din observaţiile făcute de el a obţinut o întârziere a luminii în E faţă de H cu 22 de minute şi aceasta l-a condus la concluzia că viteza luminii ar fi de aproximativ 213.000 km/s, o valoare bună pentru valorile şi performanţele măsurătorilor din vremea aceea.

Pagină originală din însemnările lui Romer. A este Soarele, B este Jupiter, iar Pământul descrie un cerc în jurul Soarelui fiind mai aproape sau mai departe de Jupiter pe durata unui an.

Începând cu secolul al XX-lea performanţele determinărilor experimentale s-au îmbunătăţit atât de mult încât au permis cunoaşterea valorii acestei constante universale, de multe ori notată cu c, cu o eroare relativă de 3,34x10^-7%, această precizie, extrem de mare a condus la redefinirea etalonului unităţii de lungime, metrul, printr-o nouă definiţie, bazată pe „valoarea exactă” a vitezei luminii în vid adoptată prin convenţie.

Ştiinţific vorbind, viteza luminii este cea mai înaltă viteză cunoscută în universul fizic. Valoarea actuală a fost stabilită (prin definiţie) din 1967 şi este 299 792,458 de kilometri pe secundă, pentru vid, dar în aer şi alte medii transparente (apă, sticlă, diamant) viteza luminii scade. Totuşi, din raţiuni de simplificare, noi admitem că în aer şi vid viteza luminii este aceeaşi şi rotunjim valoarea ei la 300 000 km/s.

Paradoxul gemenilor. Voi dezvolta subiectul altădată.

.

Record mondial...LHC, CERN, Geneva

Deşi au avut nevoie de 16 ani de pregătire şi de 6 miliarde de dolari fizicienii de la CERN au reuşit în sfârşit, la 30 martie 2010, să facă să se ciocnească protonii unii de alţii cu energii nebănuite. Cele două fascicule de protoni au atins 99% din viteza luminii şi au avut o energie de 7 trilioane de electron-volţi = 7 TeV

(1 electron-volt = 1,6 x 10 ^-19 J).

Este cea mai mare energie obţinută pe Pământ pentru un fascicul de particule şi proiectul are în vedere chiar dublarea ei la 14 TeV.

Şi chiar dacă fizicienii au reuşit să recreeze condiţiile care ar fi existat imediat după Big-Bang, iată că încercarea lor nu a dus la sfârşitul lumii, cum s-au speriat unii pământeni. Este doar un experiment pentru a înţelege cum s-a format Universul şi cum a evoluat el în primele secunde.

Dansul planetelor

Oamenii pot modela fenomene care în realitate se petrec într-un interval mare de timp ca pe nişte evenimente ce se produc în câteva minute sau secunde.

Iată un exemplu.

Puteţi face ca timpul să treacă mai repede sau mai lent modificând tempo-ul. Interesant!