Ce am vazut azi dimineata...o minunatie de cer...

M-am trezit la 5:30 (Varsta, deh...)si spre sud era o frumusete de cer. Parca toate stelele mari si frumoase se adunasera la o nunta. Orionul isi etala centura, Rigel si Betelgeuse vegheau din colturi, Sirius ceva mai incolo, mare, rece, albastru, sfidator, iar mai spre nord Aldebaran si Pleiadele. Procyon, Pollux si Capella erau spre est si nu le vedeam din cauza unor superbecuri aprinse intr-o gradina, dar le simteam suflarea rece...

Ce-am vazut in aceasta seara...

Dupa doua saptamani de nori si ploaie, in sfarsit s-a mai limpezit cerul...
Pe geamul meu dinspre nord-est am vazut-o pe Andromeda cu satelita ei, iar pe geamul dinspre sud l-am vazut pe Jupiter cu satelitii lui, in constelatia Sagetator. Am mai zarit niste stele frumos asezate mai spre est de Jupiter, m-am dus sa caut pe harta, am dedus ca e Capricornul, dar cand m-am intors era acoperit de nori. Ar trebui sa vad acolo pe Neptun, daca voi fi in stare sa-l deosebesc,pentru ca are magnitudine mica...

ECHINOCTII, SOLSTITII, ANOTIMPURI

Explicatie pentru fotografie:
Astazi este echinoctiul de toamna, adica data cand ziua si noaptea sunt egale. De maine pana la urmatorul echinoctiu, cel de primavara (20 martie 2009), noaptea va fi mereu mai lunga decat ziua si va fi cea mai lunga la solstitiul de iarna (21 decembrie 2008).
Fotografia este o prelucrare a unor fotografii facute din ora in ora in timp ce Soarele se deplaseaza pe bolta cerului deasupra orasului Bursa (in Turcia).

Banda de jos a fost facuta in timpul solstitiului de iarna (22 decembrie 2007), ziua cea mai scurta din an, cand soarele se afla cel mai jos posibil pe cer si nu sta prea mult deasupra orizontului, ceea ce se intampla in miezul iernii.
Banda de sus a fost facuta la solstitiul de vara (20 iunie 2008) cand Soarele urca cel mai sus pe cer unde sta peste 12 ore, ziua cea mai lunga, in timpul verii.
Banda de mijloc a fost facuta in timpul cand Soarele trece dintr-o emisfera in alta, deci la echinoctiu (in acest caz, cel de primavara, 20 martie 2008) cand ziua este egala cu noaptea. De notat ca banda pentru cele doua echinoctii (toamna-primavara) este aceeasi. Cele doua benzi se suprapun.
O fotografie deosebita.
Multumiri lui Tunc Tezel din Turcia
si astronomilor fara frontiere.

VINE TOAMNA...LUNI, 22 sept 2008 (echinoxul de toamna)

Echinoxul (sau echinoctiul) de toamna se petrece in jurul datei de 23 septembrie si este momentul cand Soarele traverseaza ecuatorul ceresc in punctul autumnal, trecand din emisfera nordica in cea sudica. Astfel, in emisfera nordica incepe toamna astronomica, iar in cea sudica incepe primavara.
Echinoxul inseamna un moment de timp cand Soarele se afla exact deasupra ecuatorului terestru, cand razele lui au aceeasi inclinare pentru cele doua emisfere, deci cand ziua si noaptea sunt egale. Pentru noi acest moment se va produce la ora Romaniei 17:44 in 22 septembrie (15:44GMT).

TELESCOPUL

In 15 septembrie a sosit telescopul comandat pentru scoala. L-am asteptat si m-am gandit la el de prin luna mai – iunie, de cand s-a facut comanda. Acum, desi il am, nu pot sa-l indrept spre cer pentru ca toata saptamana a plouat si a fost mereu innorat. Am pierdut ocazia sa-l vad pe Uranus si sa vad cum Luna trece prin fata Pleiadelor. Sa sper ca in13 noiembrie va fi mai frumos, cand fenomenul se va repeta...
deocamdata incerc sa ma familiarizez cu instrumentul, am incercat o aliniere a opticii si vizarea unui bloc de peste drum...

PLEIADELE (sau M45)...

Pentru ca bajbaiam pe cer cautand galaxia spirala M31-Andromeda (pe care in final am gasit-o, dar nu m-a impresionat foarte tare, pentru ca o vedeam cam difuz), la un moment dat am indreptat binoclul spre un pom aflat langa containerele de gunoi...Mare mi-a fost mirarea sa vad printre crengile copacului, printre frunze, niste stele foaaaarte stralucitoare...m-am sters la ochi...Erau destul de jos spre orizontul NE la acel moment. Mi-am consultat harta si am dedus ca trebuie sa fie Pleiadele.
Pleiadele sunt un grup de 9 stele stralucitoare: sapte surori (Sterope, Merope, Electra, Maia, Taygete, Celaeno, Alcyone) impreuna cu parintii lor: Atlas si Pleione.


Cand vezi asa ceva, nu e greu de dedus de ce grecii dadeau atata importanta cerului, asezand pe el, la loc de cinste, diferite personaje cu povestile lor...

“Δέδυκε μεν ἀ σελάννα
καὶ Πληΐαδες, μέσαι δὲ
νύκτες πάρα δ᾽ ἔρχετ᾽ ὤρα,
ἔγω δὲ μόνα κατεύδω."
"The Moon is set,
And the Pleiades.
Night's half gone,
Time's passing.
I sleep alone now."
— Sappho, sursa: Wikipedia.

Clusterul celor sapte surori, cum mai este numit, se afla in constelatia Taur, la aproximativ 425 a. l. departare de noi. Cea mai stralucitoare dintre ele este Alcyone, care le are alaturi pe Merope, Maia si Electra, celelalte trei surori stand mai deoparte, mai sterse.
Cu ochiul liber se disting doar 6 stele/surori, iar grecii explicau acest lucru prin faptul ca Sterope nu se vede pentru ca ar fi fost casatorita cu un muritor...
Legenda spune ca Pleione se plimba cu cele sapte fete ale sale cand Orion le-a zarit si a vrut sa le rapeasca. Nu a reusit, dar le-a urmarit sapte ani. Zeus a imortalizat aceasta vanatoare asezand Pleiadele pe cer urmate de Orion (The Hunter).

Pleiadele vestesc inceputul toamnei in emisfera nordica, de aceea multe popoare le-au inclus in traditiile lor legate de recolte.
Poate ca numele Pleiadelor vine de la cuvantul grec “peleiades” care inseamna stol de porumbei, asa cum mi s-au parut mie a fi stelele ca niste porumbei albi intr-un frunzis...Who knows...

TRIUNGHIUL DE VARA

Pe un cer senin de vara te incanta trei stele ce formeaza un triunghi, asa-numitul triunghi de vara. Cele trei stele sunt VEGA, ALTAIR si DENEB si pot fi inca vazute seara pe la 10 deasupra capului, adica la zenit.

Vega este a cincea stea ca stralucire de pe cer, are magnitudinea 0,04, este de 3 ori mai mare decat Soarele nostru, dar o vedem foarte stralucitoare, usor albastra, desi este la 25,3 a.l. departare de noi. In urma cu 12 000 de ani a fost steaua noastra polara.

Altair face parte din constelatia Acvila. Are magnitudinea aparenta 0,77 si este a 13-a stea ca stralucire; se afla la 16 a.l. de noi. Este putin stralucitoare avand in vedere faptul ca o vedem asa, desi e la distanta mica de noi.

Deneb face parte din constelatia Lebada ( constelatia seamana pe cer cu o cruce), este de 25 de ori mai masiva decat Soarele si de 160 000 ori mai luminoasa, dar se afla foarte departe, la 2500 a.l; are o magnitudine aparenta de 1,25. A fost steaua noastra polara acum 18 000 de ani si va mai fi peste 9 800 de ani. Este o stea remarcabila.

LHC si primele secunde dupa Big-Bang...

Ca sa poata sa accelereze un fascicul de particule la o viteza foarte aproape de viteza luminii (99% din 300 000 Km/s), in Elvetia s-a construit cu bani din mai multe tari din toata lumea un accelerator de particule urias, cel mai mare construit vreodata, Large Hadron Collider, LHC. Ideea construrii lui pe locul unui alt accelerator (Large Electron Positron Collider, adica LEP), a aparut inca din 1980, dar intre timp s-au facut studii in ce masura se poate construi un accelerator care sa produca un asemenea camp magnetic si care sa functioneze aproape de zero absolut, adica la 1,9K = -271,3°C, temperatura la care heliul e lichid.
In 1994 CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire, constituita in 1952 la cativa km de Geneva) a aprobat constructia noului accelerator care sa foloseasca tunelul de 27 de km al vechiului accelerator, LEP, care functiona din 13 noiembrie 1989.
In 1995 Japonia se alatura proiectului cu sume importante de bani, urmata in 1997 de SUA si apoi de Rusia si India, multe state europene, printre care si Romania, fiind deja prinse in proiect (Romania fara sa participe financiar, ci doar cu cercetatori).
In mai 2001 incepe demontarea vechiului LEP, pentru a lasa tunelul liber pentru noul accelerator, LHC, care, iata, la 10 septembrie a fost pus in functiune, partial, deocamdata.
La CERN lucreaza in jur de 3000 de persoane, peste 6 500 fiind oameni de stiinta reprezentand 500 de universitati din peste 80 de state. Astfel, acest laborator stiintific regional (vest european) a devenit international acum. Pentru ca oameni aflati in diferite locuri pe Pamant aveau nevoie sa comunice rapid si sa faca schimb de informatii, la CERN a fost inventat WEB-ul (World Wide Web) si primul site web a inceput sa functioneze la CERN in 1991. In 1993, CERN a anuntat ca web-ul poate fi folosit fara restrictii de toata lumea. Putem spune ca anul acela a fost un moment tot atat de important pentru omenire ca descoperirea rotii. Web-ul a devenit acum un lucru indispensabil in societatea noastra.
Revenind la LHC...Este o constructie subterana la adancimi ce variaza intre 50 m si 175 m la granita intre Franta si Elvetia. Protonii sunt accelerati pe etape, cu ajutorul unor preacceleratoare, astfel ca, in momentul ciocnirii, moment atat de asteptat de lumea stiintifica si despre care se spune ca ne va da indicii despre ce s-a intamplat in primele fractiuni de secunda dupa Big-Bang, deci, in acest moment protonii sa aiba viteza aproape egala cu viteza luminii si energii de 7 TeV (1Tera electronVolt = 0,0000016 Joule). Aceasta energie este colosola pentru niste particule subatomice, dar este nesemnificativa pentru noi, oamenii, asa ca nu dati crezare zvonurilor apocaliptice.
Si eu astept cu interes concluziile experimentelor ce se vor face la CERN, dar, se pare ca, mai devreme de trei ani nu vom afla mare lucru, timpul fiind necesar pentru procesarea si interpretarea informatiilor stocate pe sute de calculatoare legate in retea in intreaga lume.

O plimbare cu bicicleta in tunelul de accelerare...Plimbare placuta!

Observator astronomic improvizat

Aseara si azi noapte au fost conditii relativ bune de observat cerul. Luna a apus dupa 22:30,asa ca au ramas doar luminile orasului pe care le-am ocolit cat am putut mai bine.

Inainte sa apuna Luna pe langa turnul bisericii evanghelice, am urmarit-o din balcon prin binoclul fixat pe un trepied pus pe doua scaune, pe post de masa inalta.
Chiar am facut o poza cu obiectivul aparatului introdus intr-unul din ocularele binoclului. Poza e neclara, dar mie imi place, pentru ca este prima si voi avea timp destul sa-mi imbunatatesc tehnica si s-o stapanesc.



L-am vazut foarte bine pe Jupiter cu cei 4 sateliti galileeni, doi de o parte si alti doi de cealalta parte. Pentru ca era mai spre sud-est, nu am putut face poza prin binoclu, dar am facut o poza cu aparatul foto la zoom maxim. Se vede doar planeta, ca un disc, dar satelitii nu se vad.


Dupa aceste observatii am vrut sa incerc un deep sky...Pentru ca Hercule era spre sud (partea de cer ce se vede din balconul meu), m-am gandit sa-l caut pe M13 (Marele cluster globular din constelatia Hercule). (Vezi si catalogul Messier). L-am gasit usor. Chiar daca nu se vede ca in pozele de pe Wikipedia, am vazut o aglomerare de stele, ca un roi, si am fost incantata de felul cum se vedea.
Pentru ca am zabovit mult cu cautatul, cu hartile, cu calculatorul, cu fotografiatul, constelatiile s-au miscat pe cer si, cu oarecare greutate, pentru ca era mai sus, am reusit sa vad si pe M29 din constelatia Lebada. Il aveam in plan pe M57 (Ring Nebula) din Lira, dar, n-a fost sa fie...Mai aveam eu si alte planuri, dar mi-a fost lene sa ies afara dupa miezul noptii. Am aruncat o privire pe fereastra dinspre nord si mi-a atras atentia o stea foarte stralucitoare (magnitudine 0,1), singuratica. Am aflat de pe harta ca este Capella din constelatia Auriga.
Cam atat pentru a doua mea zi de observatii sistematice.
Sper sa li se deschida apetitul pentru astronomie si altora care citesc aceste pagini.
CER SENIN, TUTUROR!

Mi-am cumparat binoclu...

Merg in noaptea aceasta cu el afara...












Am fost...si l-am vazut pe Jupiter spre Sud...Se vede el ca o stea foarte luminoasa, dar nu e stea pentru ca nu sclipeste/licareste la fel ca stelele. Cand privesti prin binoclu i se vede net discul, deci nu poate fi o stea.
Am mai vazut Luna, care a coborat repede sub orizont, dar am avut timp sa vad niste cratere si niste mari. Peste doua zile, cand Luna va fi crescut la jumatate, sper sa fie senin sa vad muntii de pe Luna. Este momentul cel mai bun de a-i vedea pentru ca ei se afla situati la mijlocul Lunii.

CAT TIMP AM CALATORI PANA LA CEA MAI APROPIATA STEA?

Multi s-au intrebat daca in timpul vietii pot calatori sa ajunga pe alte stele...Unele raspunsuri sunt simple, altele sunt de domeniul SF.


Cea mai rapida nava trimisa in spatiu este New Horizons (2006), care calatoreste cu 16,5 Km/s (58 000 Km/h), ( viteza de lansare necesara sa paraseasca sistemul solar) si are ca tinta pe pitica Pluto (POOR PLUTO) si lunile sale, Charon, Nix si Hydra, care sunt atat de departe de noi, ca abia avem cateva poze frumoase in care apar. Cu aceasta nava ajungem pe Luna in mai putin de 8 ore si 35 de minute, fata de 3 zile, 3 ore si 49 de minute, cat le-a trebuit astronautilor de pe Apollo 11 in anul 1969. Misiunea, de lunga durata, va fi cel mai aproape de Pluto la 14 iulie 2015, dar nava nu va putea incetini sa ne arate mai mult din ce va intalni la acea data. Dupa aceasta data, nava isi va continua zborul spre lumea inghetata a centurii Kuiper. La inceputul lui 2007 nava atrecut aproape de Jupiter, la 8 iunie 2008 a trecut orbita lui Saturn, iar la 18 Martie 2011 va intersecta orbita lui Uranus. (vezi desenul alaturat si pagina web)



NASA a mai trimis doua misiuni cu scopul de a calatori spre marginile sistemului Solar: Voyager (lansata in 1977, a iesit din sistemul Solar) si Pioneer (1973).




Ce stea ati alege pentru calatorie? Soarele este cea mai apropiata stea de noi, dar noi nu-l percepem asa, pentru ca prea ne-am obisnuit cu el...
Deci, m-as gandi la Proxima Centauri, care face parte dintr-un sistem de trei de stele, numit Alpha Centauri. Proxima este la 4,22 ani-lumina departare de Pamant, este mai izolata de celelate doua, cea mai stralucitoare fiind Alpha Centauri, care da nume grupului, aflat la 4,37 ani-lumina de noi. Proxima este mai estompata decat suratele ei si da mai putina energie comparativ cu Soarele nostru, de unde ipoteza ca ar putea avea planete care sa sustina viata, la fel ca Pamantul.
Nu ma mai refer la posibilitati de calatorie care in urma cu zeci de ani erau privite ca fanteziste si care au devenit intre timp realitate, o realitate depasita acum de noile tehnolgii si descoperiri.
Daca as calatori cu o nava Voyager pana la Proxima Centauri, cu viteza constanta de 60 000 Km/ora, mi-ar trebui 76 000 de ani, adica peste 2 500 de generatii, sa parcurg cei 4,3 ani-lumina...Deci, aceasta viteza este inadmisibil de mica pentru scopul propus.


Dupa descoperirea energiei nucleare a fost lansata ideea construirii unui propulsor nuclear.
Proiectul ORION a fost propus in anul 1947, iar in 1958 ideea a fost dezvoltata in scopul construirii unui vehicul spatial. In 1963 proiectul a a fost abandonat datorita deseurilor radioactive ce s-ar arunca in spatiu. Daca s-ar construi un astfel de vehicul, ar putea avea viteza 5 % din viteza luminii, adica 54 000 000 Km/ora. Cu un astfel de vehicul mi-ar trebui 85 de ani sa strabat cei 4,3 ani-lumina pana la Proxima Centauri, ceea ce nu este deloc de neglijat...Poate copiii copiilor copiilor... nostri. Asta e sigur.



Yakko's Universe Song

UMBRA PAMANTULUI

O frumoasa compozitie cu fotografii ale eclipsei facute din 30 in 30 de minute. Cand acestea au fost aranjate se vede foarte frumos umbra Pamantului pe discul Lunii.
Realizator: Anthony Ayiomamitis, Atena, Grecia.

16-17 AUGUST 2008, eclipsa partiala de Luna

Sambata seara, dupa ce Luna a rasarit, pe la ora 22, m-am instalat in casuta de joaca a copiilor din fata blocului sa vad ECLIPSA PARTIALA DE LUNA. La inceput a fost senin si Luna se vedea in toata splendoarea ei, dar dupa ora 22:30 au aparut nori tocmai unde nu-i doream...



Am reusit, totusi, sa vad printre ei spectacolul oferit gratis de Soare, Pamant si Luna. Spre miezul noptii, cand Luna se apropia de acoperire maxima, am reusit chiar sa fac o poza la zoom maxim cu micul meu Cannon din buzunar.
Iat-o:




Am avut parte de spectacol nu doar in cer, ci si pe Pamant...In timp ce asteptam sa se mai imprastie norii, m-a vizitat un domn...destul de "intepat"...


Dupa miezul noptii, cand Luna s-a mutat mai la sud, am putut s-o vad din balconul locuintei mele, dar se innorase si mai mult si privelistea nu era tocmai placuta, asa ca m-am culcat dupa ora 1, multumita de ceea ce am vazut.

Asa ar fi trebuit sa vad, excluzand faza de totalitate, daca cerul era senin.
Multumiri Enciclopediei Britannica pentru filmulet.



ECLIPSA PARTIALA DE LUNA FOTOGRAFIATA PRIN TELESCOP,LA INTERVALE DE TIMP REGULATE, DIN BUCURESTI.

ECLIPSA DE SOARE

1 august 2008. Dacă din România Soarele s-a văzut acoperit într-o proporţie foarte mică, fiind o eclipsă parţială, pe alte meleaguri alţii au fost mai norocoşi...





Pe situl NASA sunt poze frumoase din timpul eclipsei văzuta din China, în apropiere de graniţa cu Mongolia.

ECLIPSA DE SOARE in Bistrita-Nasaud.

CONSTELAȚII (partea a II-a)

Pe cerul senin de noapte putem vedea cu ochiul liber peste 2000 de stele. Constelațiile sunt grupuri de stele, care nu au altă legătură decât că, de unde le privim noi, ele se văd împreună și unindu-le cu o linie imaginară se obține forma unui obiect (vezi poza). Din cele 48 de constelații catalogate de Ptolemeu, 47 sunt actuale, unele fiind cunoscute din vremea Babilonului. În prezent sunt identificate 88 de constelații (vezi lista lor), cele din emisfera nordică au denumiri după personaje sau creaturi din mitologia greacă, cele mai multe fiind identificate de vechii greci. Cele din emisfera sudică au fost identificate în secolele XVI – XVIII, în vremea marilor expediții geografice pe coastele sudice. De aceea unele au denumiri moderne: Pompa, Telescopul, Orologiul/Pendula, Pupa, Busola.
În mișcarea sa aparentă, de-a lungul unui an, Soarele străbate cele 12 constelații, corespunzătoare celor 12 luni dintr-un an. Lista începe cu cea care conține momentul când Soarele se află în punctul vernal, pe meridianul zero, în momentul când Soarele trece deasupra ecuatorului ceresc, deci în emisfera nordică, adică echinocțiul de primăvară, ce are loc în jurul datei de 21 martie (momentul nu e fix, din cauza precesiei).

1. Berbec: 21 martie - 20 aprilie
2. Taur: 21 aprilie - 21 mai
3. Gemeni: 22 mai - 21 iunie
4. Rac: 22 iunie - 22 iulie
5. Leu: 23 iulie - 22 august
6. Fecioară: 23 august - 21 septembrie
7. Balanţă: 22 septembrie - 23 octombrie
8. Scorpion: 24 octombrie - 21 noiembrie
9. Săgetător: 22 noiembrie - 20 decembrie
10. Capricorn: 21 decembrie - 19 ianuarie
11. Vărsător: 20 ianuarie - 18 februarie
12. Peşti: 19 februarie - 20 martie



În iulie Soarele răsare în constelația Rac și va călători pe cer urmând linia roșie din fotografie: ecliptica, trecând prin celelalte constelații zodiacale.

CONSTELAȚII (partea I - PTOLEMEU)

"I know that I am mortal and the creature of a day; but when I search out the massed wheeling circles of the stars, my feet no longer touch the earth, but, side by side with Zeus himself, I take my fill of ambrosia, the food of the gods."

”Știu că sunt muritor și o creatură trecătoare, dar când privesc îngrămădirea de stele rotindu-se în cercuri, picioarele mele nu mai ating Pământul și stau alături de Zeus, sorbind din cupa cu ambrozie, hrana zeilor.” -- Claudius Ptolemaeus



Multe constelații sunt foarte vechi, sunt cunoscute din antichitate.
PTOLEMEU (83 – 161, e.n.), matematician, astronom, geograf, astrolog, a trăit în Egiptul sub stăpânire romană și a murit la Alexandria. A scris mai multe cărți, astronomia fiind tratată în ALMAGEST. Lucrarea are o deosebită valoare pentru că prezintă informațiile sub formă de tabele, ceea ce o face ușor de folosit chiar în lansarea unor predicții în legătură cu fenomenele studiate de el. Astronomia în antichitate avea doi strămoși: pe babilonieni, care au dezvoltat tehnicile de calcul matematic necesare și pe astronomii greci, în special Hipparh ( 190 – 120 î.e.n.), care au imaginat modele geometrice pentru descrierea mișcării corpurilor cerești. Ptolemeu s-a bazat pe observații și informații vechi de câtava sute de ani, dar care nu erau sistematizate. Aici intervine meritul său, mai ales că, de la Hipparh s-a păstrat foarte puțin. Hiparh a descris o metodă de a explica eclipsele și a descoperit precesia.
Almagest conține cinci idei de bază:
1 - cerul e ca o sferă și mișcările sunt sferice;
2 – Pământul este o sferă;
3 – Pământul este centrul Universului;
4 – Pământul nu are dimensiuni și e tratat ca un punct pentru a determina distanțele până la alte corpuri cerești;
5 – Pământul nu se mișcă.
Astăzi, unele din aceste idei nu mai sunt acceptate, dar trebuie să recunoaștem claritatea și îndrăzneala lor pentru vremea când a trăit Ptolemeu și telescopul nu se inventase, încă.
Almagest conține și un catalog al stelelor, preluat de la Hipparh și îmbogățit. Constelațiile (48, la număr) acopereau doar partea de cer pe care o vedeau ei și erau formate din 1022 de stele, cea mai strălucitoare având magnitudinea 1, iar cea mai slabă (văzută cu ochiul liber) avea magnitudinea 6). Ptolemeu a imaginat un model de Univers, plasând, cum știm, Pământul în centru și Soarele rotindu-se în jurul acestuia, modelul geocentric, concepție greșită, bazată doar pe observații. Modelul geocentric al lui Ptolemeu a rezistat până la revoluția copernicană ( secolul XVI). Din tabelele făcute de el se pot face previziuni ale eclipselor de Soare și de Lună și se poate anticipa când și unde răsare sau apune o stea. A întocmit un calendar/almanah bazat pe apariția sau dispariția unor stele în cursul uni an, așa-numitul zodiac, cum îl cunoaștem noi astăzi.



Așa arătau tabelele întocmite de marele învățat. Pagină păstrată acum la Biblioteca Vatican, într-o traducere în limba arabă.

1 AUGUST 2008 - eclipsă parțială de Soare

===NU RATAȚI!!===
Chiar dacă este o eclipsă parțială, nu o ratați.
Începe la 12h19min și ține până la 13h54min. Pentru latitudinea noastră, vom vedea un Soare acoperit în proporție de 18%. Să sperăm că va fi cer senin să avem vizibilitate bună. Nu uitați ochelarii de eclipsă sau un geam afumat cu o lumânare aplecată, ca să scoată mult fum. Succes!

METEORIȚI, METEORI, ASTEROIZI, COMETE

Cel mai mare meteorit găsit pe Pământ. Are 2,7m x 2,7m x 0,9m și conține fier, nichel și urme de cobalt. Se numește HOBA și a fost descoperit în Namibia. În 1920 masa lui era estimată la 66 de tone, dar acum, din cauza vandalismului, masa lui s-a redus la 60 de tone. Unii colecționează meteoriți...



Foto-cel mai mare meteorit descoperit in SUA. Are peste 14 tone.

Meteoriți = bucăți de diferite dimensiuni și forme ce rezultă în urma coliziunii dintre asteroizi sau din dezintegrarea unor comete. Mereu cad meteoriți pe Pământ, dar când aceștia intră în atmosferă se aprind, din cauza vitezelor mari și a frecării cu aerul, și pe Pământ ajunge doar un praf fin, pe care nu-l sesizăm. Uneori, când meteoritul a avut dimensiuni mai mari, poate ajunge pe Pământ sub forma unui corp de la câteva grame până la câteva kilograme, sau foarte rar, meteoritul ar fi putut fi gigantic, cum se crede ca a fost cel care a căzut pe Pământ în urmă cu 65 de milioane de ani și a provocat un crater de 180 km diametru, în ocean, aproape de Peninsula Yucatan. De acest eveniment este legată una din teoriile ce încearcă să explice dispariția dinozaurilor.

Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul mai aproape de vremea noastră a căzut în zona TUNGUSKA din Siberia, unde a culcat la pământ peste 80 de milioane de copaci. Arderea s-a consumat complet în aer, dar unda de șoc a fost comparată cu cea a unui cutremur de 5 grade pe scara Richter.

Cât timp călătoresc prin spațiul cosmic aceste fragmente se numesc meteoriți, iar atunci când intră în atmosfera Pământului se numesc meteori sau stele căzătoare sau ploaie de meteoriți și formează un spectacol grandios.
De la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august puteți vedea stele căzătoare în constelația Aquaris, ploaie de stele numită Delta Aquarides, care are maximul la 28, 29 iulie. La jumătatea lui august avem o altă ploaie de stele, dar acum meteoriții provin din Perseide.
SFAT- NU RATAȚI ASEMENEA SPECTACOLE...

Asteroizi (planetoizi) = corpuri cerești care orbitează în jurul Soarelui, mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriții. Au diametre cuprinse între cîțiva metri și câteva sute de kilometri. Au forme destul de neregulate, dar, mai rar, pot fi și sferici. Sunt corpuri din rocă solidă cu un conținut mai mare sau mai mic de metale. Între Marte și Jupiter se află așa-numita "centură de asteroizi", unde s-a estimat ca ar fi peste 750 000 de asteroizi cu lungimi mai mari de 1Km și de unde provin cei mai mulți meteoriți găsiți pe Terra. Au fost descoperiți, însă, și meteoriți proveniți de pe Lună, Marte, sau de aiurea.




Cometele = corpuri cerești care se rotesc în jurul unei stele, dar se deosebesc de asteroizi prin formă și compoziție. Le vine numele din grecescul komē, care înseamnă coamă.



Cometele au un nucleu solid din gaze înghețate și praf, au o coamă din gaze ce înconjoară nucleul și mai au o coadă lungă din praf și gaze. Ele se rotesc în jurul stelei, multe din ele având traiectorii foarte alungite și o anumită perioadă de rotație. În sistemul nostru solar cea mai populară și cunoscută este cometa Halley, care apare odată la 76 de ani, ultima apariție a fost în 1986, dar nu a fost prea spectaculoasă.
Ca o cometă să fie un spectacol deosebit pentru pământeni, trebuie ca ea să fie cât mai aproape de Pământ pentru a fi văzută cu ochiul liber și cât mai strălucitoare, ceea ce nu s-a întâmplat cu Halley la ultima sa apariție. Un spectacol măreț a oferit cometa West (prima fototgrafie),care a fost văzută în martie 1975 și a cărei perioadă a fost estimată la 559 000 de ani. "Marea cometă" a anului 1995 a fost cometa Hyakutake (a doua fotografie) descoperită de un astronom amator japonez, foarte frumoasă și strălucitoare, având magnitudinea 11. Ea a trecut aproximativ la 2 UA de Soare. ( O unitate astronomică = UA = distanța dintre Pământ și Soare, adică aproximativ 150 de milioane de Km. Corpuri rătăcitoare printre stele, cu apariții spectaculoase și cu vizibilitate bună de pe Pământ, cometele erau privite, până nu demult, ca semne divine, rău prevestitoare, care băgau spaima în oameni.


O celebră tapiserie din anul 1066 în care este reprezentat Guillaume Cuceritorul, moment când armatele normande cuceresc Anglia. Pe firmament se vede cometa Halley, surprinsă de creatorul tapiseriei.

În anul 1705 Edmond_Halley a calculat perioada de rotație în jurul Soarelui a cometei și a estimat că, dacă a fost văzută în anul 1682, ea va fi revăzută din nou în anul 1758, având o periodicitate de 76 de ani, după calculele lui Halley făcute in anul 1705. Când cometa a apărut la data estimată de Halley, a fost botezată cu numele acestuia.
Halley, prieten cu Newton, l-a convins pe Newton să scrie 'Principia' și se pare că tot el a plătit și cheltuielile de publicare.

FRICA FAȚĂ DE RADIAȚII...

Asist în fiecare zi la discuții năucitoare despre radiații... că sunt din ce în ce mai puternice, că sunt foarte nocive, că răspund pentru înmulțirea numărului de cazuri de cancer...Cuvântul radiații a ajuns sa fie considerat un bau-bau, care o să ne răpună pe toți, curând...


Ce nu știu oamenii este că spectrul radiațiilor este foarte larg. Și în afară de radiațiile electromagnetice(din desen), mai sunt și alte radiații emise de nucleele unor elemente chimice instabile (radiațiile alfa, beta și gamma).
Radiațiile electromagnetice se întind pe un domeniu de 26 de ordine de mărime, adică de la 1 la 100 000 000 000 000 000 000 000 000 (o sută de milioane de miliarde de miliarde), sau 10 la puterea 26 , cum spunem noi la școală. Pe această plajă foarte întinsă, radiația vizibilă=lumina, abia dacă se întinde pe un ordin de mărime (între 700 nanometri pentru culoarea roșie și 400 de nanometri pentru culoarea violet).
Cu cât frecvența radiației este mai mare, lungimea de undă e mai mică, cele două mărimi fiind invers proporționale. Pe măsură ce frecvența crește, crește și energia radiației, iar peste un anumit ordin de mărime, radiația devine periculoasă.
Unde întâlnim radiațiile, la ce ne folosesc și când devin periculoase?
1. Curentul electric alternativ are frecvențele cele mai mici din spectru. Nu mai spun la ce e bun, știm toți acest lucru.
2. Radiațiile hertziene sau undele radio merg până la frecvențe de 1000 de MHz. și sunt folosite în comunicații radio – TV și nu numai.
3. Microundele - pentru radar si preparat mâncare.
4. Radiația infraroșie sau radiația calorică este emisă de corpuri în funcție de temperatura acestora. Ați văzut filmare în infraroșu făcută noaptea?
5. Lumina. Nu detaliez.
6. Radiația ultravioletă este cea care ne bronzează, dar trebuie să ne expunem la Soare cu măsură, pentru a evita arsurile pielii. În prezența acestei radiații se fixează vitamina D în oasele noastre și nu suntem niște rahitici. De la aceste frecvențe în sus, radiațiile sunt periculoase, dar noi suntem protejați de atmosferă, care nu permite trecerea acestor radiații, sau permite foarte puțin.(vezi ferestrele de trecere a radiațiilor prin atmosferă)
7. Radiația X, e periculoasă, dar folosită cu grijă în instalții speciale, ne ajută să vedem în interiorul corpului uman sau în locuri greu accesibile (furnale, de ex.), făcând radiografii.
8. Radiația gamma este cea mai periculoasă, dar are și multe aplicații practice în medicină, defectoscopie, producere de energie electrică, datarea rocilor și fosilelor etc.
Nu ne putem ascunde de radiații nicăieri, deoarece suntem "bombardați" din toate direcțiile din pământ, din sol, din aer, din atmosferă, din alimente. Partea bună este că ne-am adaptat la acest fond natural de radiații și nu trebuie să depășim niște limite maxime permise, stabilite științific. Studiile arată că omul nu a reușit să producă mari modificări ale valorilor fondului de radiații prin activitățile de zi cu zi( medicină, industrie, energetică nucleară etc.)Ne place să credem că OMUL este măsura tuturor lucrurilor și că este mare și stăpân pe această planetă, dar este totuși o ființă fragilă și neputincioasă din multe puncte de vedere. În acest caz, e de bine, înseamnă că nu poate produce schimbări apocaliptice la scară globală. Pământul e totuși, URIAȘ...

Telescopul Hubble

De la Galilei încoace, astronomii au avut un singur scop-să vadă mai mult, mai departe, mai adânc în spațiul cosmic.
Telescopul Hubble (The Hubble Space Telescope, prescurtat și HST sau, simplu, Hubble), lansat la 24 aprilie 1990 de NASA, este un mare și longeviv succes în cursa pentru cucerirea spațiului.
(Se numește așa după marele astronom american EDWIN HUBBLE cel care a schimbat percepția astronomilor despre Univers, demonstrând că Milky Way nu e singura galaxie și ca galaxiile fug una de alta, deci Universul e în expansiune.)
Aflat deasupra atmosferei, care absoarbe o parte din lumina și radiațiile ce vin din cosmos, telescopul poate „vedea” mult mai bine decât telescoapele montate pe Pământ, Hubble înlăturând un obstacol din calea telescoapelor și ochilor noștri: atmosfera.
Este de mărimea unui autobuz și funcționează cu energia pe care ar avea-o necesară 28 de becuri de 100 Watt.
Hubble se învârtește în jurul Pământului cu 8 Km/s și face o rotație completă în 97 de minute. Dacă un avion s-ar deplasa cu această viteză pe Pământ ar parcurge distanța Bistrița-București (400Km) în 50 de secunde sau ar traversa SUA de la est la vest în 10 minute.
Hubble parcurge peste 241 de milioane de Km pe an. Este pe o orbită joasă față de Pământ (aprox. 589Km.) și lucrează în domeniile de lungimi de undă pentru radiația optică (vizibilă), radiația ultravioletă și infraroșul apropiat.
Unde este Hubble acum...Poți vedea dacă faci clic pe acest link.

Este utilat cu instrumente care au scopuri precise:
- camera de supraveghere - Advanced Camera for Surveys (ACS)
- spectrometru - Advanced Camera for Surveys (ACS)= senzorul de căldură
- spectrograful - Space Telescope Imaging Spectrograph (STIS)=care funcționează ca o prismă, luând “amprentele” stelelor după lumina emisă
- aparatul fotografic - Wide Field and Planetary Camera 2 (WFPC2)- cel care a furnizat deja fotografii celebre din spațiul adânc
- senzori de gidaj și măsurători - Fine Guidance Sensors (FGS) – pentru menținerea lui Hubble în poziție corectă și pentru măsurători astronomice.



Hubble văzut de pe naveta spațială Discovery în timpul celei de a doua misiuni de întreținere și utilare cu aparatură a telescopului. Misiunea de atunci a durat 10 zile (11-21 februarie 1997).






Alături vedeți un membru al echipajului lucrând în exteriorul lui Hubble. Se vede Pământul în spatele lui și spațiul întunecat...
brrrrrrrrrr....