Care a fost cel mai mare savant din toate timpurile?

Londra - locul în care s-a născut ştiinţa modernă

Isaac Newton
Fizicianul englez Isaac Newton a fost votat cel mai mare savant din toate timpurile.
Întrebarea "Care a fost cel mai mare savant din toate timpurile?" a fost, la sfârşitul mileniului trecut, subiectul unui sondaj despre care s-a vorbit mult în Marea Britanie.

Numele care a câştigat concursul a fost, în cele din urmă, Sir ISAAC NEWTON.
De aproape 400 de ani, Newton este prototipul fizicianului şi al savantului de succes.
Iată câteva din cărţile scrise de Newton:
-Metoda fluxiunilor-1671
-Principiile matematice ale filozofiei naturale-1687
-Optica-1704
-Aritmetica Universală-1707
Dintre toate, Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica (Latină) - "Mathematical Principles of Natural Philosophy",sau Principiile matematice ale filozofiei naturale ,cunoscută mai pe scurt ca Principia sau Principia Mathematica, este o operă în trei volume şi a fost publicată pentru prima dată la 5 iulie 1687. Este recunoscută drept una din cele mai importante cărţi scrise vreodată. Ea conţine legile de mişcare ce constituie fundamentul mecanicii clasice, dar şi legea atracţiei universale de care ascultă planetele (şi nu numai) în mişcarea lor.

În fotografia din stânga este prima ediție a Principiilor, care a aparținut marelui Newton.

SATURN = o bijuterie !!!!

SATURN = bijuteria Sistemului Solar
La 15 octombrie 1997, NASA a trimis spre planeta cu inele, Saturn, (a șasea planetă de la Soare, supranumită și bijuteria Sistemului nostru Solar) misiunea Cassini-Huygens, despre care am mai vorbit.

La 1 iulie 2004, după 7 ani de la lansare și 2,2 miliarde de Km parcurși, sonda a început să orbiteze în jurul lui Saturn.
În momentul când public acest post, iată cum s-ar vedea Pământul de pe Cassini...(imagine obținută pe simulator). Clik pe poză pentru mărire.

Sonda poartă cu ea un DVD cu
616 400 semnături ale unor oameni din țări de pe Pământ.
În jurul lui Saturn gravitează o mulțime de sateliți, 52 dintre ei având nume oficiale, dar mai există mulți alții fără nume.
Aceștia variază foarte mult ca formă, origine sau mărime. Unii sunt din roci, alții sunt din gheață, unii au cratere sau văi adânci, alții prezintă activitate tectonică.
Cel mai mare dintre ei este TITAN, mai mare decât planeta Mercur și unicul satelit din Sistemul Solar care are atmosferă.

21 IUNIE = CEA MAI LUNGĂ ZI...

Solstițiul de vară, în nord(fig.1)
Solstițiul de iarnă, în sud(fig.2)



Solstițiile
Solstițiul de vară și cel de iarnă sunt cunoscute și ca ziua cea mai lungă și ziua cea mai scurtă dintr-un an. Ele sunt legate de direcția pe care cad razele solare pe Pământ din cauza înclinării axei de rotație a Pământului. La fel ca echinocțiile, aceste evenimente astronomice sunt legate de anotimpuri.
Solstițiul de vară în emisfera nordică are loc în iunie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Racului. În același timp, în emisfera sudică, are loc solstițiul de iarnă, când este ziua cea mai scurtă din an.
Fenomenele se inversează în decembrie, când razele cad perpendicular pe Tropicul Capricornului, în emisfera sudică și acolo este ziua cea mai lungă, iar la noi (în emisfera nordică) e ziua cea mai scurtă din an.

PE MARTE ESTE APĂ!

În 20 iunie echipa științifică ce se ocupă de misiunea Phoenix, ce are ca unul din scopuri să afle dacă există apă pe Marte, a anunțat că au găsit ce au căutat: în urmele făcute de lopățica robotului Phoenix se vede apa sub formă de gheață. Câteva zile mai târziu, urmele albe au dispărut, ceea ce le-a întărit ideea cercetătorilor că urmele sunt întradevăr ace de gheață.

NASA la 50 de ani

CAPE CANAVERAL sau centrul Spaţial Kennedy, se află pe coasta de est a SUA, în statul Florida, la 45 de minute cu maşina spre est de oraşul Orlando. A fost selectat pentru lansare de rachete încă de la 11 mai 1949.



De aici au fost lansate multe rachete spaţiale, începând cu anul 1950. Este cel mai mare centru de lansare a rachetelor, astăzi doar 6 din cele 40 de complexe de lansare construite păstrându-se în folosire.



Cu 1950 începe un capitol nou în cucerirea spaţiului. În iulie 1950 a fost lansată de la Cape Canaveral racheta V-2, după modelul rachetei dezvoltate de regimul lui Hitler şi folosită în al II-lea război mondial. Aceasta a avut ca scop să măsoare temperatura în straturile superioare ale atmosferei şi să studieze radiaţia cosmică. După 7 ani Uniunea Sovietică lansează pe orbite în jurul Pământului primii sateliţi artificiali: SputnikI şi II. În replică, SUA a creat la 1 octombrie 1958 NASA = National Aeronautics and Space Administration. Creată pe un fond de criză şi nesiguranţă, după succesul lui Sputnik, este azi unanim recunoscut rolul său în zborul omului spre Lună, aeronautică, ştiinţe spaţiale, înaltă tehnologie, fiind lider în acest domeniu. Se împlinesc 50 de ani de la apariţia ei. LA MULŢI ANI, NASA!

Şi în curând, va ajunge şi omul pe Marte...Un alt salt uriaş pentru omenire...

Landerul Phoenix ( nu e un rover, va sta pe loc) a ajuns cu bine pe Marte după o călătorie de aproape 10 luni. Paraşuta s-a deschis la timp, "petalele" capsulei, de asemenea, iar Phoenix a "deschis" ochii spre platoul Polului Nord al planetei, trimiţând pe Pământ primele imagini. Specialiştii de la NASA sunt nerăbdători ca robotul să-şi mişte braţul şi să facă primele experimente pentru a depista gheaţă.
Câteva poze...Steagul american, peisaj marţian, piciorul lui Phoenix pe Marte.





MAI MULTE POZE AICI...

7 MIN de TEROARE...

E vorba de ce trebuie să suporte Phoenix, sonda ce va fi în cădere liberă pe Marte în ziua de 25 mai când va amartiza spre polul nord (probabil îngheţat) al planetei şi lansată la 4 august 2007 de NASA.

Să urmăriţi ştirile la TV duminică, 25 mai.

Clustere de galaxii. Unde ne aflăm în Univers...

Galaxiile sunt aglomerări de stele, praf si gaz, ţinute împreuna de gravitaţie. Galaxiile sunt împrăştiate prin univers. Diametrul unei galaxii variază între câteva mii şi jumătate de milion de ani-lumină. Galaxiile mari pot avea mai mult de un miliard de miliarde de stele, iar cele mici câteva miliarde.
Astronomii au fotografiat milioane de galaxii, prin telescop. Se estimează că în universul vizibil există în jur de 100 miliarde de galaxii.
Există 2 tipuri de galaxii: eliptice şi spirale. Toate galaxiile spirale se rotesc; şi unele dintre galaxiile eliptice pot să se rotească, dar mult mai încet.
Calea Lactee (Calea Laptelui, Calea sau Drumul Robilor), este o galaxie spirală cu centrul la 26.000 de ani lumina de noi, iar privită din lateral ne apare ca un disc. Pe unul din braţe se află Soarele.



Se roteşte cu o perioadă de 225 milioane de ani în jurul centrului său. Calea Lactee este o galaxie gigantică având masa de circa 1000 de miliarde de ori mai mare decât a Soarelui şi un diametru de aprox. 100 000 de ani lumină. Conţine între 200 şi 400 de miliarde de stele. Într-o reprezentare la scară, dacă galaxia ar avea un diametru de 130 de Km, atunci Sistemul Solar ar fi de numai 2 mm lărgime. Cum noi locuim în această galaxie, ne e imposibil să o vedem în întregime, dar, se pare că forma ei seamănă bine cu cea a Andromedei (M31), un alt gigant de stele, cel mai apropiat de noi.

Iată o reprezentare în 3D a Căii Laptelui.

Împreună cu alte galaxii (în total 30), formează Grupul Local de galaxii, Andromeda fiind cea mai apropiată de noi, la 2,9 milioane ani-lumină depărtare.
Mai multe galaxii formează un cluster, iar mai multe clustere formează un supercluster.

Calea Lactee împreună cu Grupul Local de galaxii din care face parte aparţine unui supercluster numit VIRGO. Acesta este o mare aglomerare de galaxii ce domină Universul nostru vizibil şi care se află cel mai “aproape” de noi, la 50-70 milioane de ani lumină.
(1 an lumină este unitate de măsură pentru distanţă şi măsoară distanţa parcursă de lumină într-un an).
Superclusterul Virgo conţine aproximativ 2000 de galaxii, iar M87=NGC 4486, M86=NGC 4406 şi M84=NGC 4374 sunt 3 dintre galaxiile cele mai mari şi mai luminoase şi care se află în inima acestuia.

CATALOAGE ASTRONOMICE

În astronomia de amator sunt cunoscute 2 cataloage.
1.Catalogul Messier este o listă de 110 obiecte cereşti şi cuprinde mai ales galaxii, roiuri de stele şi nebuloase. Exemplu: M57 este nebuloasa Ring. Messier a adăugat până la 103, iar restul până la 110 a fost continuat de Pierre Méchain, prieten şi coleg al lui Messier.
Catalogul este un dreptunghi de 10x11 şi se citeşte începând cu prima linie: M1, M2,...,M10, apoi a 2-a linie: M11, M12,ş.a.m.d., îl veţi găsi pe M57 la locul lui în această matrice, pe linia a 6-a, al 7-lea. Puteţi să căutaţi pe M84, M86 şi M87.

Charles Messier
(26 iun. 1730 – 12 aprilie 1817) a fost un astronom francez, cunoscut pentru catalogul astronomic ce cuprindea 103 obiecte cosmice, nebuloase şi roiuri de stele. A mai fost un mare vânător (căutător) de comete, descoperind câteva, care-i poartă numele.




2.Noul Catalog General(NGC = New General Catalog)
conţine aproximativ 8000 de obiecte din spaţiul indepărtat, nu doar galaxii. A fost alcătuit de astronomul danezo-irlandez John Louis Emil Dreyer (13 feb. 1852 –sept. 1926), folosind mai ales observaţiile lui William Herschel

Sir Frederick William Herschel,
(15 Nov. 1738 – 25 August 1822) a fost astronom britanic de origine germană şi a devenit faimos prin descoperirea planetei Uranus în 1781 si apoi a 4 din cei 27 de sateliţi cunoscuţi ai planetei. A mai descoperit radiaţia infraroşie, dar a făcut şi alte descoperiri astronomice.

ROVERE - MARŢIENI

MARTE este a patra planetă de la Soare.
Iată o comparaţie între cele 4 planete de dimensiuni comparabile din Sistemul Solar.



De-a lungul timpului au fost trimise diferite misiuni spaţiale spre Marte. Prima misiune încheiată cu succes a fost Mariner 4, lansată de NASA în 1964. Au urmat sondele spaţiale ruseşti Marte 2 şi 3, program lansat în 1971, dar nereuşit. În 1975, NASA a lansat programul Viking, 1 şi 2, reuşit, ambele sonde ajungând pe Marte în 1976 şi funcţionând 6, respectiv, 3 ani.
Pe 4 iulie 1997, după 7 luni de călătorie în spaţiu (lansat pe 4 decembrie 1996) şi după 21 de ani de la ultima misiune spre Marte, a ajuns pe sol marţian Pathfinder, care a debarcat pe Marte primul rover, numit Sojourner. Din păcate ultimul semnal de la Pathfinder a fost în 27 sept 1997, iar după o lună de aşteptare, NASA a stopat programul.

Primul rover trimis pe Marte: Sojourner


În 2003 au fost trimise 2 rovere gemene, numite Spirit şi Opportunity, lansate pe 10 iunie şi 7 iulie 2003 şi care au ajuns pe 4 şi 25 ianuarie 2004.

Apus de Soare pe Marte surprins la 19 mai 2005 de Spirit.

25 mai - Phoenix ajunge pe Marte

Pe 4 august 2007, la 5:26 a.m., NASA a lansat spre Marte misiunea Phoenix, planificată să ajungă pe Planeta Roşie la 25 mai 2008, deci peste câteva zile.
Programul misiunii:
-daca există molecule organice
-studiul climei
-studii geologice
-pregătiri pentru o vizită a pământenilor.
Să-i urăm amartizare lină şi în siguranţă!

« E un pas mic pentru om, dar un SALT uriaş pentru omenire... »

"One small step for man, a giant leap for mankind"
La 21 iulie 1969 lumea nu mai găsea destule superlative pentru a exprima entuziasmul omului pentru mintea umană... “minunat”, “splendid”, “uluitor”, “formidabil”, “de necrezut”, “nemaipomenit” etc. Era 20 iulie, ora 22:56 la Washington şi 21 iulie, aproape 4 dimineaţa la Roma, Oslo şi Praga, când Neil Alden Armstrong a pus cu precauţie piciorul pe suprafaţa Lunii, rostind memorabilele cuvinte (vezi titlul). Peste 500 de milioane de oameni din lumea întreagă i-au văzut pe Neil Armstrong şi Edwin Aldrin cum înfig steagul american în solul lunar. A fost probabil cel mai numeros public care a asistat vreodată la un eveniment de importanţă istorică.
De 4 zile a avut nevoie APOLLO 11 să străbată cei 380 000 Km ce ne despart de Lună. Au murit 3 astronauţi în timp ce se făceau încercări la sol ale capsulei de comandă a navei Apollo şi au fost cheltuiţi mulţi bani (24.000.000.000 $), energie, inteligenţă şi dăruire.

Spectacole cereşti...ECLIPSA

În grădina bunicilor, urmărind eclipsa de Soare din 1999...

Pot să mă consider norocoasă...am văzut în viaţa mea 2 eclipse de Soare...Într-un caz Soarele nu era eclipsat complet, deoarece trecea Mercur prin faţa lui şi Mercur e şi mic (aprox. de 3 ori mai mic decât Pământul) e şi aproape de Soare, deci umbra lui s-a văzut frumos ca un punct negru ce se mişca pe discul solar, ca o măslină pe o pizza gigant.
Al doilea caz, a fost eclipsa din 11 august 1999, pe la ora 14, un spectacol unic, pe care l-am văzut în condiţii foarte bune dintr-un oraş din sud-estul României. Luna e mai mică decât Pământul, dar, când o privim de pe Pământ, diametrul ei aparent este aproximativ egal cu diametrul aparent al Soarelui şi, astfel, Luna mică poate acoperi Soarele uriaş.
[( distanţa P-S)/(distanţa P-L)] = [(diametrul S/diametrul L)] = aprox. 400.
Din jocul acestor cifre, noi, pământenii, putem vedea, din când în când, acest spectacol măreţ al alinierii corpurilor cereşti, eclipsa de Soare.



În film sunt prezentate eclipse totale, parţiale şi inelare, văzute în diferite locuri pe Pământ.
Puteţi vedea atmosfera ce se creează când oamenii se adună să privească eclipsa...

Trecerea planetei Mercur prin faţa Soarelui...8 Nov.2006

LUNILE (sateliţii) lui Saturn

Titan, Enceladus, Dione, Rhea, Helene etc.
NASA a anunţat că misiunea spaţială internaţională CASSINI-HUYGENS, planificată să se încheie în iulie 2008, va fi prelungită cu încă 2 ani. În timpul suplimentar, vor mai fi 60 de rotaţii în jurul planetei, dar şi altele în jurul sateliţilor acestuia: 26 în jurul lui Titan, 7 pentru Enceladus şi câte unul pentru Dione, Rhea şi Helene (frumos nume!)



Saturn este cea de a şasea planetă de la Soare, fiind o planetă gazoasă, este a doua ca mărime din Sistemul solar, după Jupiter. Saturn are un sistem de inele bine conturat, format în special din particule de gheaţă şi de resturi de praf în cantitate mică. A fost denumită după zeul roman Saturn şi este cunoscută încă din antichitate.
În 1610, când din întâmplare Galilei a observat planeta, nu a înţeles că are inele şi a descris-o spunând că parcă ar avea „urechi”.
În 1656 Christiaan Huygens, utilizând un telescop foarte puternic, a înţeles că planeta e înconjurată de un inel, care i s-a părut a fi solid. El a descoperit şi un satelit al planetei, cel care avea să fie numit mai târziu, Titan.În prezent nu se ştie exact numărul sateliţilor planetei, numărul lor fiind foarte mare.
În 1675, , Jean-Dominique Cassini a descoperit că „inelul” e format din mai multe inele, separate între ele, cel mai mare dintre ele fiind numit mai târziu Cassini.
În 1895 James Clerk Maxwell a arătat că inelele nu pot fi solide. El a emis ipoteza că ele sunt formate din particule fine care orbitează în jurul planetei. Teoria lui Maxwell s-a dovedit foarte repede fiind una corectă, după studiile spectroscopice făcute ulterior.
Iată de ce misiunea Huygens-Cassini poartă aceste nume ilustre.

Pasiunea mea, astronomia...

Din cele mai vechi timpuri omul a contemplat bolta instelată, întrebandu-se: ce este cerul? Ce legi îl guvernează? Dar singurul lucru pe care îl putea face era să observe cele circa 6000 de stele vizibile cu ochiul liber si să le noteze poziţiile în aşa numitele constelaţii. El nu avea de unde să ştie că Soarele este o stea şi că stelele îşi datorează neobosita strălucire din cauza reacţiilor termonucleare ce se produc în interiorul lor. Credea că Pământul este centrul Universului şi că este fix, iar alte corpuri cereşti se rotesc în jurul lui.
( Teoria geocentrică a lui Ptolemeu, aprox anul 150, era noastră).





Abia în anul 1543 astronomul polonez Nicolaus Copernicus (1473-1543) a îndrăznit să contrazică teoria geocentrică, plasând Soarele în centrul Sistemului Solar, acolo unde îi e locul. Ideile lui nu au fost pe placul bisericii catolice din acea vreme, dar, din ce în ce mai mulţi oameni de seamă au început să fie de acord cu aceste idei (Galileo Galilei, Giordano Bruno, Isaac Newton, ş.a.)


În încercarea lui de a explora trecutul Universului, a cărui vârstă se estimează la 15-16 miliarde de ani, omul se aseamănă cu un fluture care trăieşte o singură zi într-o pădure...Vede copacii mari şi falnici şi feluriţi, dar şi lăstari şi seminţe şi copaci bătrâni şi uscaţi. Prin imaginaţie şi raţionament, ar putea să deducă felul cum apare un copac/o stea, cum creşte, evoluează şi apoi moare.

MISIUNE ÎNDEPLINITĂ

Europa, bătrânul nostru continent, a dovedit că e capabilă să trimită vehicule spaţiale pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS).
Joi, 3 aprilie 2008, Jules Verne, vehiculul automat de transfer (ATV, adică Automated Transfer Vehicule) s-a cuplat cu succes la ISS, la 400 de Km deasupra capetelor noastre, ducând cu sine 7,5 tone de provizii. Jules Verne are o lungime de 10,3 m, un diametru de 4,5 m si o masa de 20 t, putand transporta de 3 ori mai multe provizii decât vehicul rusesc de realimentare Progress. Capacitatea de transport a ATV va deveni extrem de importantă atunci când, in 2010, americanii vor renunţa la navetele spaţiale.
A fost o premieră mondială şi cu această ocazie cele 32 de motoare puternice cu care era utilat Jules Verne au fost coordonate perfect de echipele din sala de control din Toulouse atât prin GPS cât şi prin laseri, pentru ca ATVul şi ISS să se cupleze perfect. În faza finală apropierea ATVului s-a făcut cu mai puţin de 7 cm pe secundă.
Nicolas Chamussy, directerul de proiect, a afirmat că sunt mândri de această realizare, dar şi nostalgici, pentru că, peste 4 luni, cand Jules Verne işi va încheia misiunea pe ISS, va arde tot în atmosferă. A mai spus că, deja se gândesc la a doua generaţie de ATV din care o parte să fie recuperată.
Sursa Le Figaro, Sciences.

NIŞTE GAZE...

FESTIVALUL STIINTEI LA CAMBRIDGE UNIVERSITY...
Gaze cruciale pentru existenta noastra...Oxigenul si cipsurile = energie...Sodiu si apa intr-un tanc(vas mare)...buuuuuuuuuuuuum...

MAGNETOSFERA ŞI VÂNTUL SOLAR...

Acela mititel este Pământul,dar desenul nu este la scară... Dacă faci clic pe poză, se vede mai bine...Într-un desen care să respecte dimensiunile, Soarele ar avea 4,36 m în diametru, iar Pământul doar 4 cm diametru, iar distanţa dintre ele ar fi de 469 m. Încearcă să faci tu un asemenea desen...

FIZICA SI MUZICA?

Au ceva in comun? Da, multe. Eu le iubesc pe amandoua. Elevii sunt atrasi mai mult de muzica pe care o asculta, iar muzica a devenit indispensabila in vremurile noastre. Iata de ce ma gandesc serios cum sa fac o coloana sonora pentru lectiiile mele de fizica, sa combin fizica si muzica (vezi :« Music and Learning »,Brewer C.-1995). Cum fiecare lectie are o tema, la fel ca muzica, as putea sa le combin. In felul acesta as putea exploata mai multe simturi ale elevilor mei, pentru ca ei sa inteleaga, si mai ales sa retina mai usor, subiectele discutate in clasa. Cum si elevii au preferinte muzicale, as putea sa le cer sa aleaga ei muzica pentru o lectie anume. In felul acesta, ne-am imbogati toti, atat cu informatii noi din fizica, dar am afla si ceva nou din domeniul muzical. Ei, ce ziceti, dragi elevi ? Prima propunere vine de la mine, normal...Pentru lectiile ce implica lumina, umbra si penumbra, propun melodia « Moonlight Shadow » Astept parerile voastre la comentarii...


Four a.m. in the morning,
Carried away by a moonlight shadow,
I watched your vision forming,
Carried away by a moonlight shadow.
Stars moved slowly in the silvery night,
Far away on the other side.
Will you come to terms with me this night?
But she couldn't find how to push through.

PREMIUL NOBEL FIZICĂ 2007

PREMIUL NOBEL pentru fizică, 2007, a fost atribuit fizicienilor:
- ALBERT FERT, Franţa
- PETER GRUNBERG, Germania
pentru cercetarile în domeniul nanofizicii (1nm=10-9m) prin descoperirea simultana a magnetorezistenţei gigantice (Giant Magneto-Resistance, GMR). Această descoperire are deja un impact foarte mare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei. Toate capetele de citire ale hard disk-ului utilizează magnetorezistenţa gigantică a multistraturilor pentru a detecta informaţia de pe disc.