TEMA de anul acesta: ”Space: Guiding Your Way”
În
fiecare an, începând din anul 1999, săptămâna 4 – 10 octombrie este marcată ca
săptămâna mondială a spațiului cosmic. Evenimentul a crescut în amploare an de
an, tot mai multe instituții de cultură din întreaga lume desfășurând
activități de cunoaștere a spațiului cosmic pentru publicul larg. Totodată, evenimentul
își propune să popularizeze beneficiile aduse omenirii de explorarea și
cunoașterea spațiului cosmic.
Săptămâna mondială a
spațiului cosmic (
World Space Week)
de anul acesta are ca temă ”Spațiul îți arată drumul”, Space: Guiding Your
Way”, și atrage atenția asupra importanței sateliților de navigare GPS (Global
Positioning Satellite). Aceștia folosesc unde radio, asemănătoare cu lumina, și
pot să transmită informații în timp scurt unui corp mobil de pe sol pentru ca
acesta să găsească o locație dorită cu o precizie foarte bună (de câțiva
metri).
Primii sateliți de
navigație au fost lansați de SUA (GPS) și Rusia (GLONASS) după anul 1970 și
aveau scop exclusiv militar. Mai târziu, după anul 1995, aceștia au început să
fie folosiți și în scopuri civile cu o bună precizie.

Sistemul american (GPS)
are în prezent 32 de sateliți, mai vechi sau mai noi, care au acoperit întreg
pământul încă din anul 1995 și a devenit cel mai utilizat sistem de navigare
din lume. (În imagine, un satelit GPS expus la Muzeul Spațial din San Diego).
Sistemul rusesc (GLONASS) are
24 de sateliți în prezent, acesta având de suferit după dezmembrarea URSS, dar
a revenit după 2011 sub administrația Rusiei, de asemenea cu o acoperire
globală, fiind o alternativă la sistemul american. A treia generație de
sateliți GLONASS, GLONASS K, au un timp de viață estimat la 10 ani și o
masă de 750 de kilograme, față de
predecesorii lor cu un timp de viață de 7 ani și masa de 1450 de kilograme
(GLONASS M).
În imagine este GLONASS
K.
În
prezent, pentru că SUA nu pune la dispoziția altor țări sistemul propriu cu o
precizie foarte bună, Europa și-a dezvoltat propriul sistem și în 2011 a lansat
primii patru sateliți GALILEO (GNSS - Global Navigation Satellite System) sub
patronajul UE și Agenției Spațiale Europene, ESA, sistemul european fiind
construit doar pentru scopuri civile, spre deosebire de cel american, care are
scopuri preponderent militare. Proiectul GALILEO va avea 30 de sateliți până în
anul 2019. Un satelit are un timp de viață estimat la 12 ani și o masă de 675
Kg. În acest program România își va lansa propriul satelit în 2015, numit
IRINA, după numele fetiței care a câștigat premiul I la concursul de desene
inițiat de UE,
The
Galileo Children's Drawing Competition.
Desenul Irinei, România.
În mod normal pentru
determinarea poziției unui corp în spațiu sunt necesare trei coordonate
(dimensiuni), deci trei sateliți. Dar pentru a mări precizia, sistemele de
navigație prin satelit folosesc patru sateliți. Pentru a putea fi ghidat prin
satelit, corpul (vehicul sau persoană) are nevoie de un receptor, care poate fi
un laptop, o tabletă, un smartphone etc. Între receptor și emițător (satelit)
semnalul se deplasează cu viteza luminii în vid, 300 000 Km/s. Sateliții de navigație
sun plasați pe orbite de medie altitudine deasupra Pământului, la aproximativ
20 000 Km. Spre comparație, Stația Spațială Internațională este la 400 Km
deasupra Pământului, iar Telescopul Hubble la 550 de Km, deci pe orbite joase.
Cele mai cunoscute
sisteme satelitare și distanțele față de Pământ. (1 milă terestră = 1,6 Km)
sunt date în desenul de mai jos.
- pentru automobile, unde pe un ecran apare harta
și informații despre locație, viteză direcție și străzi (vecinătăți);
- pentru avioane, unde sistemul de navigare este
conectat la pilotul automat;
- pentru vapoare și nave care se deplasează pe
lacuri, mări și oceane din întreaga lume;
- pentru mașinile grele folosite în agricultură
pentru suprafețe întinse, unde se afișează harta cu felul terenului și
alinierea rândurilor;
- pentru cicliști în cursele cicliste, unde
aceștia își pot planifica traseul înainte de plecarea în cursă;
- pentru alpiniști sau simpli pietoni în orașe și
sate sau în locuri izolate, pentru a-și determina poziția la un moment dat;
- pentru navele spațiale sistemul GNSS le permite
determinarea orbitei cu o precizie mare, andocări (cuplaje) cu alte sisteme
satelitare cum ar fi Stația Spațială
Internațională sau telescopul Hubble.
- pentru supravegherea unor clădiri sau drumuri în
construcție;
- pentru diferite măsurători în geografie,
geodezie, geologie, arheologie, seismologie, generând hărți în 3D asupra
locurilor cercetate;
- pentru operațiuni de salvare și urgențe medicale;
- pentru previziuni meteorologice;
- pentru rețele de socializare etc.