CUCERIREA COSMOSULUI, PARTEA a III-a

PROGRAMUL APOLLO
(1963 – 1972) (sursa NASA)

La 12 aprilie 1961 cosmonautul sovietic Yuri Gagarin a devenit primul om care a zburat în spaţiu, lucru ce i-a făcut pe americani să creadă că Rusia le-a luat-o înainte cu tehnologia.
Aşa s-a născut programul Apollo, al cărui act de naştere a fost anunţat de preşedintele J.F. Kennedy la 25 mai 1961 şi care a avut ca scop să ducă oameni pe Lună şi să-i aducă înapoi pe Pământ în siguranţă. Şase din misiunile Apollo (11, 12, 14, 15, 16, 17) şi-au atins acest scop. Apollo 7 şi 9 au orbitat în jurul Pământului să testeze modulul de comandă şi modulul lunar, Apollo 8 şi 10 au testat diferite componente în timp ce orbitau în jurul Lunii, aducând pe Pământ fotografii ale suprafeţei Lunii. Apollo 13 a avut ghinion şi nu a putut aseleniza, dar a făcut poze Lunii, şi, din păcate, Apollo 1 a fot un dezastru, murind 3 astronauţi.


Cele 6 misiuni ajunse pe Lună s-au întors cu aproximativ 400 kg de mostre de sol lunar şi meteoriţi şi au făcut o mulţime de experimente legate de activitatea seismică, vântul solar, câmpul magnetic, etc.

O foarte scurta prezentare a programului Apollo.
Pentru amanunte, accesati site-ul NASA.

Nr.crt.	Misiune	Lansare	Timp petrecut pe Luna	Revenire	Observaţii
1	Apollo 1	27 ian. 1967			DEZASTRU. Gus Grissom, Ed White şi Roger Chaffee au murit în modulul de comandă în urma unui incendiu care s-a datorat scăpărilor de oxigen prin costumele lor, oxigen care s-a aprins instantaneu.
2.					Apollo 2,3,4,5,6 au fost misiuni fără oameni la bord prin care s-a urmărit pregătirea rachetei Saturn, modificarea acesteia, cu scopul ca, începând cu Apollo 7, misiunile să aibă oameni la bord.
7.	Apollo 7	11 oct 1968	---------	22 oct 1968	A orbitat în jurul Pământului de 163 de ori timp de 10 zile şi 20 de ore (260 de ore). A fost lansată cu cea mai puternică rachetă, Saturn şi a testat modulul de comandă, neavând la bord şi modulul lunar. Prima transmisie naţională TV.
8.	Apollo 8	21 dec. 1969	24 dec. 10 orbite lunare	27 dec. 1969	În 24 dec, în Ajunul Crăciunului, au ajuns pe orbita Lunii şi au facut poze acesteia, dar au făcut poze şi Pământului, spunând că peisajul lunar nu e prea plăcut, dar la orizont răsare ceva mult mai frumos : Pământul nostru. nou record de viteză : 38 938 km/h. În locul modulului lunar au avut balast.
9.	Apollo 9	3 mar. 1969	----------	13 mar. 1969	Naveta spaţială a fost complet echipată cu cele trei module şi, în cele 241 ore de zbor şi 152 de orbite în jurul Pământului a făcut o mulţime de teste pregătitoare pentru misiunile următoare, a fost testat modul de reacţie al omului la un zbor mai lung în spaţiu, în condiţii de imponderabilitate, desprinderea modululi lunar şi apoi cuplajul cu modulul de comandă.
10.	Apollo 10	18 mai 1969	21 mai 31 orbite lunare	26 mai 1969	Au făcut 31 de rotaţii în jurul Lunii cu ajutorul modulului lunar în care 2 astronauţi au petrecut 61,6 ore, apropiindu-se, în a cincea zi a misiunii la 14 km de suprafaţa Lunii. A fost şi prima transmisie TV color live. A făcut repetiţia generală pentru ce urma să facă Apollo 11.
11.	Apollo 11	16 iul 1969	20 iul timp petrecut pe Luna: 21h 38min EVA: 2h31min	24 iul 1969	Modulul lunar: Vulturul; Modulul de comandă: Columbia Echipaj: Neil Armstrong,comandant, Michael Collins, pilot, Edwin Aldrin, pilot modul lunar Aselenizare: Marea liniştii Primul pas l-a făcut N. Armstrong: un pas mic pentru el, dar un pas mare pentru omenire. Au adus 21,7 kg de roci extratereste, a căror vârstă s-a estimat la 3,7 miliarde de ani. Placa: pe un picior al vehiculul lunar este prinsă o placă semnată de preşedintele Nixon şi cei 3 cosmonauţi: HERE MEN FROM THE PLANET EARTH FIRST SET FOOT UPON THE MOON JULY 1969 A.D. WE CAME IN PEACE FOR ALL MANKIND
12.	Apollo 12	14 nov. 1969	19 nov. pe Luna: 31h31min EVA: 7h45min	24 nov. 1969	Misiunea a durat 244 h 36 min. În timpul lansării ploua cu fulgere şi racheta a creat un trăsnet în timp ce traversa norii electrizaţi. Sistemul electric a căzut, dar a fost repornit cu succes şi misiunea a continuat. Cosmonauţii au adus instrumente cu care au lucrat pe Lună pentru a măsura efectele radiaţiilor asupra lor, ştiind că luna nu are atmosferă şi 34,4 kg de roci.
13.	Apollo 13	11 apr 1970	s-a rotit în jurul Lunii	17 apr 1970	Trebuia să fie a 3-a care ajunge pe Lună, dar o explozie neaşteptată a unui rezervor cu oxigen a schimbat cursul misiunii, obligând-o să se rotească în jurul Lunii, fără să aselenizeze, pentru că nu ar fi avut combustibil să se desprindă de Lună pentru a reveni pe Pământ. Au rămas celebre cuvintele "Houston, we've had a problem", prin care centrul de comandă de pe Pământ a fost anunţat de evenimentul produs. A folosit energia modulului lunar pentru a scăpa de atracţia Lunii şi a reveni cu bine pe Pământ.
14.	Apollo 14	31 ian 1971	5 feb 1971 Pe Luna: 33h23min EVA: 9h23min	9 feb 1971	A fost a 3-a misiune cu oameni la bord care a ajuns pe Lună şi a aselenizat în locul stabilit pentru Apollo 13. A adus 42,9 kg de material colectat de pe suprafaţa Lunii
15.	Apollo 15	26 iul 1971	30 iul -2 aug Pe Lună: 66h 55min 3 EVAs: 18h35min	7 aug 1971	A 4-a misiune cu oameni la bord. Scopul următoarelor misiuni a fost ca astronauţii să stea mai mult şi să se depărteze mai mult de modulul lunar. S-a folosit pentru prima dată roverul cu care s-au deplasat la aprox. 9.5 km depărtare de modulul lunar. Misiunea a durat 295 h 12 min şi au fost aduse 76,8 kg de roci.
16.	Apollo 16	16 apr 1972	21apr-24apr Pe Lună: 71h2min 3 EVAs: 20h14min	27 apr 1972	A 5-a misiune cu oameni la bord şi a durat 265 h 51 mmin. Suprafaţa lunară traversată: 27 km; 95,8 kg de roci aduse; Roverul a transportat 2 astronauţi. Luna a fost folosită pentru observaţii astronomice. Au fost continuate experimente iniţiate de Apollo 15
17.	Apollo 17	7 dec 1972	11dec-14dec Pe Lună: 74h59min 3 EVAs: 22h4min	19 dec 1972	A 6-a misiune cu oameni şi ultima misiune din programul Apollo. A durat 301 h 52 min. Au fost traversaţi 30 km de sol lunar, au fost recoltate şi aduse 110 kg de rocă. Un astronaut era geolog pentru a studia solul lunar.
18.					Apollo 18,19 20 au fost anulate

CUCERIREA COSMOSULUI, PARTEA a II-a

PROGRAMUL GEMINI

Misiunile spatiale din programul Gemini, al doilea program initiat de NASA cu echipaj uman, au pavat drumul de la misiunile Mercury ( primele incercari de zbor ale omului in spatiu) la misiunile Apollo, cand omul a facut calatorii pe Luna si inapoi.

Numele misiunii vine de la faptul ca echipajul are 2 membri, la fel ca stelele gemene, Castor si Pollux, din constelatia Gemenii. Programul a fost anuntat de NASA in ianuarie 1962 si presupunea 12 zboruri, din care doua fara echipaj, pentru testari.

Principalele obiective ale misiunilor Gemini au fost :

1. Pregatirea astronautilor sa suporte conditiile din cosmos mai mult de 2 saptamani,
2. Manevre de desprindere si apoi reintalnire a vehiculului orbital cu modulul de comanda,
3. Perfectionarea metodelor de apropiere de un punct bine stabilit de pe suprafata Lunii, dar fara aselenizare, lucru petrecut mai apoi in misiunile Apollo.

Iata, pe scurt, programul Gemini:

Misiunea	Comandant/ Pilot	Altitudine/ Nr. orbite	Data	Durata
Gemini 1	fara	320 km 64 orbite	8 - 12 aprilie 1964	3 d 23 h
Gemini 2	fara	171 km ------	19 ianuarie 1965	18 min 16 sec
Gemini 3	Virgil Grissom / John W. Young	224 km 3 orbite	23 martie 1965	4 h, 52 min 31 sec
Gemini 4	James A. McDivitt/ Edward H. White	296 km 62 orbite	3 – 7 iunie 1965, prima iesire din vehiculul spatial (EVA) de 22 min	4 zile, 1 h, 56 min, 12 sec
Gemini 5	Cooper/ Conrad	o saptamana in cosmos, 120 de orbite	21 – 19 aug 1965,	7 zile, 22 h, 55 min, 14 sec
Gemini VII	Borman/ Lovell	327 km 206 orbite	4 – 18 dec. 1965	2 sapt. in spatiu
Gemini VI	Schirrra/ Stafford	311 km 16 orbite	15 – 16 dec. 1965, rendez-vous cu Gemini VII.	1 zi, 1 h, 51 min, 24 s
Gemini VIII	Neil A. Armstrong/ David_Scott	Alt. 298,7 km Orbite: 7	16 – 17 martie 1966, a andocat 6,5 h la Gemini Agena Target Vehicle (ATV), facut special in acest scop.	10 h, 41 min, 26 sec.
Gemini IX	Thomas P. Stafford,/ Eugene A. Cernan	Alt. 311,5km Orbite: 47	3 – 6 iun. 1966, rendez-vous, andocare si pilotare Agena, EVA: 2h 9min	72 h, 20 min, 50 sec.
Gemini X	John Young/ Michael Collins	Alt: 753,3 km Orbite: 43	18 – 21 iulie 1966, rendez-vous, andocare si pilotare Agena + alte 14 experimente, EVA: 1h 29 min	70 h, 46 min, 39 sec.
Gemini XI	Charles Conrad Jr./ Richard F. Gordon Jr.	Alt. 1368,9 km Orbite: 44	12 – 15 sept 1966, repetarea andocarii cu Agena + 11 alte experimente	71 h, 17 min, 8 sec.
Gemini XII	James A. Lovell Jr./ Edwin E. Aldrin,	Alt: 301.3 km Orbite: 59	11 – 15 nov. 1966, repetarea unor manevre, manuale sau automate, alte 14 experimente, EVA: 5,5h	94 h, 34 min, 31 sec.

LUNA PLINĂ

Cea mai mare Lună...

Zilele acestea am văzut cea mai „mare” Lună plină. Din când în când, Luna se apropie cel mai mult de Pământ, cu mai mult de 30 000 km ca de obicei, aflându-se la mai puţin de 357 000 km depărtare de noi. Orbita Lunii nu este circulară, ci eliptică (ovală), şi aceasta face ca, uneori să fie mai aproape de Pământ, în timp ce distanţa medie Pământ-Lună este de aproximativ
382 000 km. Se întâmplă, însă, ca odată la 15 ani, această apropiere să coincidă cu faza de lună plină, cum s-a întâmplat în zilele de 13, 14, 15 decembrie. În aceste condiţii Luna ne-a apărut cu 14 % mai mare şi cu 30 % mai strălucitoare decât de obicei, conform calculelor celor de la NASA.
Dar de ce când privim Luna plină într-o noapte ni se pare mai mică sau mai mare, depinde de momentul când o privim: dacă e la răsărit sau apus, sau dacă e sus pe cer?
Se pare însă că, Luna nu este uneori mai mare sau mai mică, ci acest lucru se datorează unei iluzii pe care o avem noi când o privim. Dacă aceasta este destul de jos la orizont şi noi o comparăm cu obiectele de pe Pământ pe care le vedem în acelaşi cadru, atunci Luna ni se pare mai mare decât atunci când e sus pe cer si o vedem doar pe ea, fără alte obiecte în apropiere cu care să o comparăm.


Diferenţa de mărime între
Luna la apogeu (mai departe)
şi la perigeu (mai aproape).

SATELITI ARTIFICIALI

Secolul al XVII-lea a adus cu sine descifrarea cerului cu ajutorul unor minti stralucite apartinand lui Galileo Galilei, Christian Huygens, Isaac Newton, Nicolai Copernic, Johannes Kepler si altii. Odiseea ideilor despre Univers si gravitatie este lunga si frumoasa, dar nu se poate expune in cateva propozitii.
In ce priveste miscarea Lunii in jurul Pamantului, Newton isi punea doua intrebari:
1) De ce, daca toate obiectele cad accelerat pe Pamant, cum spune Galilei, Luna nu cade si ea pe Pamant ?
2) De ce Luna se misca pe un cerc si nu in linie dreapta, asa cum spunea tot Galilei ca ar trebui sa se miste un corp atata timp cat asupra lui nu actioneaza o forta ?
Newton a dat repede raspunsuri acestor intrebari, dar a trebuit sa mai treaca ceva timp ca sa inteleaga perfect ce se intampla. El s-a gandit ca Luna nu cade pe Pamant din cauza inertiei si a miscarii ei orbitale, si, nu se se departeaza de Pamant, din cauza atractiei gravitationale pe care Pamantul o exercita asupra ei.


In sprijinul acestor idei, Newton a presupus ca gavitatia trebuie sa fie cheia miscarii corpurilor ceresti si, in sprijinul acestei idei indraznete, a imaginat un experiment cu un tun aflat pe un munte foarte inalt. Daca viteza ghiulelei trasa de tun este mica, aceasta va cadea pe Pamant atrasa de acesta, pe una din traiectoriile A sau B, depinde de viteza. La viteze mai mari, intre 7,9 km/s si 11,2 km/s (vitezele cosmice calculate de Newton, prima este pentru ca un corp sa nu mai cada pe Pamant, iar a doua pentru parasirea Pamantului), ghiuleaua devine satelit al Pamantului pe o traiectorie circulara sau eliptica, la fel ca Luna (C si D in desen), iar daca viteza este mai mare de 11,2 km/s, numita si viteza de eliberare, atunci ghiuleaua paraseste Pamantul, poate invinge atractia gravitationala a acestuia (curba E). Toate aceste calcule si ipoteze facute de Newton s-au dovedit corecte si stau astazi la baza lansarii satelitilor artificiali.
Un satelit artificial este un corp construit de om si lansat de pe Pamant si care se roteste in jurul acestuia, asa cum se roteste si Luna, care este un satelit natural al Pamantului. Cu ajutorul satelitilor articiali a fost pusa in practica ideea indrazneata de roman S.F. a comunicarii fara fir, lansata in 1945 de scriitorul englez Arthur C. Clarke (1917 – 2008).
Primul satelit artificial, SPUTNIK 1, a fost lansat la data de 4 octombrie 1957 de U.R.S.S. Al doilea satelit, SPUTNIK 2, lansat la 3 noiembrie 1957, a avut la bord o fiinte vie, pe catelusa LAIKA. America a folosit drept cobai maimute.
In prezent, multe tari au lansat sateliti in diferite scopuri : radio, telefonie, internet, TV, navigare. Si Romania este in stadiul de pregatire a unui satelit articial, destul de aproape de faza de lansare, care in ultima vreme a tot fost amanata. Rusia are 1398 sateliti, SUA are 1042, si urmeaza Japonia cu 111, situatie actualizata, pana in 2008.
Orbitele pe care sunt lansati satelitii sunt clasificate dupa altitudine. Pentru altitudini mai mari si vitezele trebuie sa fie mai mari, deci si costurile mai mari.
1. Low Earth Orbit (LEO) – altitudini joase, intre 160 - 2000 km deasupra Pamantului,
2. Medium Earth Orbit (MEO) – altitudini medii, intre 2000 km si 35 786 km (altitudinea orbitelor geostationare);
3. Geostationary orbit (GSO) – altitudine 35 786 km si au aceeasi perioada orbitala ca Pamantul, 24 ore.
4. High Earth Orbit (HEO) – orbite eliptice de joasa altitudine la perigeu si foarte mare altitudine la apogeu ( peste 35 786 Km, altitudinea orbitelor geostationare)

Sa nu credeti ca satelitii artificiali sunt lansati ca ghiulelele de tun imaginate de Newton... Ei sunt transportati cu ajutorul unor vehicule purtatoare, de obicei rachete, pana la altitudinea de lansare si acolo li se imprima viteza specifica fiecaruia.
Exemple de astfel de rachete: Ariane (Europa), Atlas (S.U.A.), Delta (S.U.A.), ai aici o lista intreaga...
Un vehicul de transport foarte bun (Space Transportation System = STS) este naveta spatiala, despre care specialistii de la NASA spun ca este cea mai buna si mai sofisticata masina conceputa vreodata de om. Vezi aici amanunte despre navetele spatiale.


Naveta spatiala Atlantis transportata de un avion Boeing 747, in anul 1998.

CUCERIREA COSMOSULUI, PRIMA PARTE

PROGRAMUL MERCURY

La 1 octombrie 1958 a fost creat National Aeronautics and Space Administration (NASA), iar pe 7 oct 1958, NASA a formulat Proiectul Mercury, care a fost parafat la 26 noiembrie 1958. El s-a numit "Man-in-space program" sau "Project Mercury". In 2008 se implinesc 50 de ani de la aceste evenimente, o ocazie buna pentru a vorbi despre acest proiect indraznet al oamenilor.

S-a desfasurat pe perioada 1958 – 1963 si a avut ca scop zborul omului in spatiu. Cele 6 zboruri cu oameni la bord au urmarit :
- orbitarea Pamantului de o nava pilotata de om
- sa investigheze comportarea organismului uman in spatiu
- sa fie recuperate si omul si nava, in conditii sigure.
In program au fost folosite 2 tipuri de rachete :
- pentru zboruri suborbitale, rachete Redstone ;
- pentru zboruri orbitale, rachete Atlas.
Inainte de misiunile cu oameni la bord au avut loc alte zboruri fara oameni la bord, unele reusite, altele, nu, fara oameni la bord sau folosind roboti sau maimute (1960 - maimuta Sam,11min 6 sec in spatiu, ian.1961 – cimpanzeul Ham, 16 min 39 sec in spatiu, nov.1961 - cimpanzeul Enos, , a petrecut 3h 22 min in spatiu si a inconjurat de 2 ori Pamantul).

MISIUNILE MERCURY cu oameni la bord :
1. MercuryRedstone 3, 5 mai 1961, echipaj : ALAN B. SHEPARD, max 11 g, durata zborului: 15 min 28 sec, scop: comportarea organismului uman in spatiu, misiune soldata cu succes.
2. MercuryRedstone 4, 21 iul 1961, echipaj: Virgil I "Gus" Grissom, max. 11,1 g, durata 15 min 37 sec, scop: comportarea organismului uman in spatiu, Misiune partial reusita, capsula nefiind recuperata.
3. MercuryAtlas 6, 20 feb 1962, echipaj John H. Glenn, Jr.. max. 7,7 g, durata 4 h 55 min 23 sec, 3 orbite in jurul Pamantului, misiune de succes.
4. MercuryAtlas 7 (Aurora 7), 24 mai 1962, echipaj: M. Scott Carpenter , max. 7,8 g, durata 4 h 56 min 5 sec, 3 orbite, probleme la aterizare.
5. MercuryAtlas 8, 3 oct. 1962, echipaj: Walter M. Schirra, Jr., max. 8.1 g, durata 9 h 13 min 11 sec, 6 orbite, misiune de succes.
6. MercuryAtlas 9, 15-16 mai 1963, echipaj: L. Gordon Cooper , max. 7,6 g, durata 1 zi 10 h 19 min 49 sec, 22 de orbite in jurul Pamantului, misiune de succes.
Au mai fost prevazute alte 3 misiuni, dar acestea au fost anulate.
Iata-i pe cosmonautii desemnati pentru aceste misiuni:

PRIMELE 100 DE MISIUNI SPATIALE

CONJUNCTIA LUNA-VENUS-JUPITER

Conjunctia este un fenomen de aliniere aparenta, doar pe cer, a unor corpuri ceresti.
In aceasta seara am urmarit spectacolul dat de Venus, Luna si Jupiter. Am facut cateva poze...



1. Pe la ora 17:00, la apusul Soarelui...



2. Ora 17:20



3. Ora 17:40



4. Ora 18:00
Biserica Evanghelica si planetele...



5. Ora 18:42, Luna l-a acoperit pe Venus...






La ora 19:00, corpurile au coborat sub orizont, spre regretul meu...Ocultatii ale lui Venus de catre Luna vor mai fi, dar una atat de frumoasa va mai fi in 2044. Ce bine ca am vazut-o pe aceasta...

Iti trebuie ochi buni sa vezi punctuletele luminoase in aceste poze, dar eu sunt multumita de ele, pentru ca am lucrat cu un Canon A550, fara trepied si fara experienta in acest domeniu pretentios al astrofotografiei.

POZE de la eveniment facute de specialisti si cu instrumente serioase (de calitate)

POVESTI DESPRE STELE

Învățarea constelațiilor

POVESTI DESPRE STELE SI CONSTELATII GASITI AICI. SUCCES!

TOATE CELE 88 DE CONSTELATII IMPREUNA CU CALEA LACTEE SUNT DESCRISE LA ADRESA MENTIONATA. MAI SUNT SI ALTE ADRESE, DESIGUR. PUTETI ALEGE DE UNDE VRETI SA FACETI UN ESEU DESPRE CONSTELATIA ZODIACALA PROPRIE SAU DESPRE O ALTA CONSTELATIE.

CERUL DE TOAMNA

In serile de toamna cerul este dominat de patratul constelatiei PEGAS, care ocupa o suprafata mare spre sud dupa jumatatea lui noiembrie si dupa ora 21. Cele patru stele ce marcheaza colturile patratului sunt moderat de luminoase, dar ele inchid o arie mare, usor de observat. Patratul lui Pegas este ca o cheie de bolta pe cerul de toamna, emblema acestuia, de la care se pot identifica si observa multe constelatii si stele invecinate. In partea dreapta si mai sus se afla triunghiul de vara, format din stelele Deneb, Vega si Altair. Intre patrat si Steaua Polara se afla W-ul constelatiei Cassiopeia, iar spre sud se poate gasi steaua Fomalhaut din constelatia Pestele Austral, poate mai greu de zarit la latitudini mari.

O linie trasata deasupra Cassiopeiei va conduce la steaua CAPELLA din constelatia Auriga, stea emblematica pentru cerul de iarna.
Pegas, sau calul inaripat, este constelatia asociata marelui patrat de stele : αMarkab = coama calului, βScheat = picior, γAlgenib=aripa, αAndromeda(Sirrah sau Alpheratz,cum e numita, mai nou) = mijlocul. Se pare ca Andromeda si Pegas formau o singura constelatie, dar dupa ce a fost taiata, calul e doar jumatate, iar una din stelele patratului face parte din Andromeda (Sirrah). Se presupune ca pe vremea mesopotamienilor (mileniul V, I.C.) axele patratului coincideau cu axele solstitiilor si echinoctiilor. Mesopotamienii vedeau in acest patrat armonia Universului. Intre timp axele s-au modificat.
In mitologia greaca Pegas s-a nascut din sangele Meduzei ucise de Perseu.
Meduza Gorgona, mama lui Pegas, a fost in tinerete faimoasa prin frumusete, dar mai ales prin parul ei lung. Cel care i-a rapit virginitatea a fost Poseidon, zeu al marilor dar si al cailor. Din nefericire pentru Meduza lucrul s-a intamplat in templul Atenei, care, furioasa, a transformat părul meduzei in şerpi, iar bărbatii care o priveau se pietrificau.
Cand Perseu a taiat capul Meduzei, Pegas a tasnit din corpul acesteia, numele Pegas venind de la cuvantul grecesc “pegai”= a izvorî, a ţâşni ca apa. Odata nascut, Pegas a zburat de langa corpul mamei sale si, dupa ce a apartinut o vreme lui Belerofon, mai tarziu a fost slujitor al zeilor si muzelor in Olimp. Este considerat simbol/izvor al inspiratiei poetice.
Perseu era un erou legendar, fiul lui Zeus și al lui Danae, fiica regelui Argosului. Pentru că un oracol prevestise că Perseu își va omorî bunicul, regele Argosului îi trimite pe amândoi pe ape , cu scopul sa-i piardă. Perseu creștea și devenea un tânăr frumos și curajos, dar pretendenții la mâna mamei sale vedeau o piedică în fiul acesteia. De aceea a fost trimis să se bată cu una din gorgone, Meduza. Când el revenea victorios cu capul meduzei într-o mână a întâlnit-o pe Andromeda legată de Nereide de stâncă și așteptându-și călăul, monstrul din ape. De aici povestea lui Perseu este aceeași cu a Andromedei cu care se căsătorește.
De aceea cele trei constelatii se intrepatrund pe cer.

SPATIUL COSMIC ARE MIROS?

Misteriosul miros de pe Statia Spatiala Internationala (ISS).
Dupa cum spun mai multi astronauti, care au petrecut ceva timp pe statia orbitala, aerul acolo are un miros deosebit de cartof prea prajit sau de metal incalzit. Pentru dezlegarea misterului a fost angajat un chimist englez, producator de parfumuri, cu sarcina sa creeze aceste mirosuri in laborator.
NASA nu stie ce sa creada : aceste mirosuri provin de la statie sau din spatiu? Intrebarea poate parea absurda, dar ea face obiectul unei cercetari stiintifice. In asteptarea rezultatelor, NASA ia in calcul sa introduca acest miros in programul de antrenament al astronautilor.
Despre Steven Pearce, producatorul de parfumuri si directorul Omega Ingredients, care a fost ales sa produca aceste misterioase mirosuri, se stie ca, in urma cu cativa ani, a reprodus mirosul de pe Statia ruseasca MIR in timplul unei expozitii artistice.
Sir Alfred Patrick Caldwell-Moore, presedinte la British Astronomical Association si autorul a peste 70 de carti de astronomie, este sceptic. El spune ca spatiul cosmic e gol si e putin probabil sa aiba un miros propriu. El crede ca acest miros provine de la materialele produse de om: costume spatiale si echipamente, mai degraba.
Pana la dezlegarea misterului, intrebarea ramane: are spatiul cosmic miros,
sau e ca banii, fara miros?