Cum am văzut Perseidele...
Trebuie să fii un romantic incurabil sau un astronom amator obsedat de fenomenele astronomice să ieşi după miezul nopţii din culcuşul tău ca să prinzi o stea căzătoare. Aşa m-am văzut pe mine azi noapte umblând pe câteva străzi din oraş să găsesc un loc mai ferit de lumină pentru a observa meteorii din curentul Perseide. Când am găsit un loc bun şi m-am uitat pe direcţia nord est, între Perseu şi Cassiopeia, am uitat de căinii vagabonzi şi am privit spectacolul. Chiar dacă cerul nu era perfect negru, am reuşit să număr cam un meteor pe minut. Unii durau mai mult şi lăsau urme lungi şi groase, alţii erau ca nişte scântei scurte. Şi toţi porneau din zona constelaţiei Perseu, zonă pe unde are traseul cometa Swift-Tuttle în drumul ei în jurul Soarelui. Apropiindu-se de Soare gheaţa din cometă se evaporă şi resturi de praf rămân pe traiectoria ei. Când Pământul traversează această zonă în lunile august ale fiecărui an, resturi din corpul cometei sunt atrase de Pământ şi intră în atmosferă cu viteze de mii de km/h formându-se un flux de meteori sau stele căzătoare.
P.S. La reuşita observaţiilor mele a contribuit şi doamna Lună prin absenţă. Când Luna e pe cer sunt slabe şanse să vezi ceva din oraş. Acum Luna a fost în faza de Lună nouă, deci noapte fără lumina Lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu